despre moarte și alte obsesii

nu-l văzusem demult. trebuia să-i aduc pastile de la oraș. niște paracetamol și indometacin unguent. ploua torențial și pînă să ajung la mașină punga de hîrtie în care erau medicamentele se făcuse una cu pămîntul. pe drum mă gîndeam dă-o-n măsa doamne lasă-i și pe ei să aibă un hram. * mă enervează cînd uit să mă gîndesc la tine. mă iau cu munca și mă trezesc după vreo două ore că nu ți-am repetat numele în gînd. * cînd am ajuns era schimbat totul. pe vremuri ograda mi se părea mare. acum parcă toate gardurile veneau peste mine ca un utilaj de zdrobit mașini. în față se ridica o fundație, probabil casa care se construia după ce inundațiile au pus-o la pămînt pe aia veche. casa mare era încă întreagă. * cînd ies de la muncă mașinile trec pe lîngă mine unii șoferi mă salută. mă chinui să-mi dau seama cine e dincolo de parbrizul opac dar mașina trece prea repede. și asta mă scoate din sărite. * nu l-am văzut demult. nu mai țin minte de cînd. așa cum nu mai țin minte de cînd nu m-am spovedit. și asta în familia noastră chiar e o problemă. de găsit l-am găsit greu. am intrat în prima odaie pe dreapta. aici stătuse bunică-mea după ce a murit. sau în odaia din stînga. nu mai știu. în camera aia acum era doar un dulap și un telefon pus la încărcat. în camera din stînga un pat nefăcut de cînd mătușă-mea a plecat în italia. în a treia cameră un miros puternic de gaz de butelie. * cînd mă întorc de la muncă miroase a frunze putrede alune prăjite și coceni. simți asta nu? * cînd am intrat am văzut cadrul de metal de care se sprijinea cînd făcea cei cîțiva pași zilnici. ce faci. l-am întrebat cu voce tare știam că nu aude. cini-i. vocea lui a sunat ca o veioză spartă. ori ca atunci cînd despici un bostan. avea o privire hăituită de parcă în casă intrase un hoț și urma să-l tîlhărească. emilian sînt. cini-i. m-am apropiat punga cu pastile se legăna pe lîngă mine tălîmb am scăpat de ea ca de un cancer. ochii i se afundaseră în orbite orbitele în craniu de parcă ai fi coborît în pămînt două sicrie. emilian sînt. s-a ridicat în capul oaselor m-a recunoscut și sicriele au început să lucească. pe cap avea un fes verde. * cînd nu urlăm unul la altul maică-mea îmi caută tovărășia ca o lupoiacă ce-și linge puii. se agață de vocea mea ca de o cădelniță. * cînd a murit bunică-mea încăpățînatul s-a încuiat în atelier și i-a făcut o cruce din fier forjat. cum dracu cel mai bun fierar să stea cu mîinile în sîn. eu nu mai țin minte decît autobuzul care pornea după ce dădeai vîrtos la manivelă și mirosul de benzină care mă făcea să vărs. fierul se îndoaie mai greu decît omul spunea. dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea. după ce murise bunică-mea visam să scriu un roman. s-ar fi chemat și totuși o lacrimă nu șterge pămîntul. stupid nu? s-a ales praful de el. * îi vedeam dinții pe care-i mai avea mărunți și subțiri ca surcelele pe care le făceam iarna să aprindem focul. sînt la muncă i-am zis. am venit să-ți aduc pastile. da unde muncești. la ziar. și ce faci. reportaje. și cum le faci. stau de vorbă cu oamenii fac poze. și te plătește? zece milioane. puțin. îi vedeam dinții ăia stricați și mi s-a părut o clipă că-i ivan denisovici sugînd oasele unei plevuște din supa lagărului. da cu singurătatea cum stai. am o prietenă studentă la bucurești. la ce. la litere. adică. cum să-i explic eu că prietena mea îl are profesor pe cărtărăscu. și cînd vă uniți. la anul. * m-am oprit brusc nu simțeam nimic. ceva a plesnit în mine ca atunci cînd coci ardeii. trebuie să plec i-am zis sînt în timpul serviciului. de spaimă m-a apucat de mînă cu toată forța. de cîțiva ani se făcuse din ce în ce mai mic. mai aproape de pămînt de parcă bunică-mea l-ar fi chemat la ea. globii ochilor erau deja înecați doar irisul se străduia să rămînă la suprafață ca acoperișul pe care i-l luase apa. * și cînd mai vii. cînd mai am timp. mulțumesc. mulțumesc. mulțumescul ăla mi-a tăiat inima. ca atunci cînd bunică-mea tăia mămăliga cu sfoara. * m-am așezat pe prispă să fumez. el n-a știut niciodată că fumam. m-am uitat la temelia ridicată. o pereche de mănuși o roabă răsturnată. acolo era un cuptor unde făceam sarmale. un pickamer. am zis odată că o să iau un pickamer și-o să dau vreo două mii de găuri în cer pentru toate rugăciunile care nu mi-au fost ascultate. acum am să-mi iau un pickamer și-am să dau trei milioane de găuri în pămînt să respire toți ai mei. să mă lase pe mine fără aer dar să respire. * după cîteva zile m-am întors seara de la muncă. am vorbit cu maică-mea mai mult fleacuri. apoi am rămas singur mîncam ceva salam cu ketchup. m-am bușit plînsul. mi-am revenit. m-a bușit din nou. am ieșit pe balcon și-am urlat cum făcea bunică-mea: petrea hai la masă avem mămăliguță cu inimă de pui.