arca lui emil

și fără să arunc un \"sunt dezamăgit\" și apoi să nu dau pe la un text reușit, glăsuiesc :

ar trebui să rămână doar aceasta parte -

\"într-o noapte mi s-a arătat dumnezeu în vis
mi-a spus de mîine voi face oamenii să tacă
tu ia ce ai mai scump plus ceva animale suie-te într-un om
și așteaptă un semn de la mine

cînd apa a ajuns în scara blocului am luat-o pe mama pe deea pe frate-miu încă vreo trei
ceva animale de rasă
pe negruța am lăsat-o să moară mi-a mulțumit
în altă lume va avea picioare puternice și mulți pui
ne-am suit toți în mine am bătut ușa în cuie
și-am început să plutim

singura boală de care am suferit a fost așteptarea
boala asta îți macină oasele te lasă să vezi cum lucrează
îți macină oasele apoi te împrăștie ca atunci cînd crapă un sac de glet

deea învață și-a lăsat părul lung prin el copiii se vor juca de-a v-ați ascunselea
bărbații roiesc în jurul ei ea trage de timp mă așteaptă
le spune că țese cînd va termina țesătura va alege pe unul
ce țese ziua destramă noaptea

eu dorm din ce în ce mai prost
de fiecare dată visez o moarte de fiecare dată altfel
ies pe balcon aștept semnul
nicio piatră sub mine \"

e suficient.

Apoi miștoul cu fufele chiar nu cade bine, strică atmosfera și deturnează mesajul și starea către un plan care nu cadrează cu cel general din poem, chestiile cu fusul și lâna care de fapt sunt zile nu merită cinstea de a fi aici, în poem.

La un moment dat este o schimbare bruscă a timpului, mie nu îmi sună bine deloc :

\"într-o noapte mi s-a arătat dumnezeu în vis\"
\"ne-am suit toți în mine am bătut ușa în cuie și-am început să plutim\"
\"singura boală de care am suferit a fost așteptarea\"

apoi

\"ioana visează\"
\"între timp mama ia pastile\"
\"frate-miu povestește \"
\"zîmbesc îmi tot repet\"
\"deea învață\"

Pare un poem scris în mai multe rânduri, sau parcă ți-ai fi notat niște idei care ți s-au părut valoroase și la îmbinare ai tot umplut cu pasaje care nu legau bine esențele, sau parcă ai plecat dintr-un loc și pe parcurs ai pierdut starea și nu te-ai mai putut articula pe începutul care e foarte bun, mai ales prima strofă.

Un text nu e musai bun dacă e lunguț. Deci, opinez că ar fi bine să scapi de tot balastul ăla din partea de mijloc, să aduci totul la același numitor temporal, căci începutul acela merită pus în valoare.

ia uite aici cât de bine arată așa :

\"într-o noapte mi s-a arătat dumnezeu în vis
mi-a spus de mîine voi face oamenii să tacă
tu ia ce ai mai scump plus ceva animale suie-te într-un om
și așteaptă un semn de la mine\"

( ori mai poți adăuga ceva din final. Să zicem :

\"într-o noapte mi s-a arătat dumnezeu în vis
mi-a spus de mîine voi face oamenii să tacă
tu ia ce ai mai scump plus ceva animale suie-te într-un om
și așteaptă un semn de la mine

dorm din ce în ce mai prost
de fiecare dată visez o moarte de fiecare dată altfel
ies pe balcon aștept semnul
nicio piatră sub mine \"


Te rog să îmi iei opinia în serios, fiindcă ți-o spun cu toată prietenia : luptă, la modul cel mai serios, cu tentația de a scrie poeme lungi, de a încărca, din dorința de a spune tot într-un singur poem. Uneori e suficient și chiar recomandabil să duci cititorul deasupra unui spațiu și să-l lași să se descurce, nu e neapărat necesar dacă îl urci în montagne russe să îl dădăcești tot traseul și să îl dai și jos.

scuze pt repetiția lui \"serios\", rogu-vă să mă înțelegeți, e 7 și încă dorm...

Ca sa intelegem bine. Nu exista critica literara ci numai opinii personale. Ceea ce ne place noua. Nu ai cum sa impui unui autor sa scrie lung sau scurt, el alege stilul care il imbraca cel mai bine. In comparatie cu romanian fristail acesta este un poem scurt din punctul meu de vedere.
daca ai privi mai atent poemul, discrepanta dintre timpuri provine din faptul ca e vorba despre lumi diferite. Intentionat am folosit aceasta schimbare de planuri-care poate sau nu sa fie benefica ritmului, pentru o delimitare mai clara.
Ceea ce pentru tine e un misto-fufele (desi pentru unii e o realitate dureroasa, e un fapt spus in limbaj comun), pentru mine e o forma de comunicare. Bine, acum fiecare, in functie de constructia si tipicul uman poa sa ia cum vrea. Tu ai luat-o exact la modul cel mai nepotrivit dar previzibil pentru mine. Ceea ce nu voi accepta niciodata e sa scriu poezii dupa o tema data. Un autor se opreste atunci cind simte ca e bine. Mici retusuri pe ici pe acolo sunt acceptate. Pentru mine exista doua variante: ori e un text bun, ori e un text prost. Altceva nu intra in discutie.
Asa ca idee lamuritoare, schimbarea aia de timpuri se refera la viata in timpul plutirii, daca vrei s-o iei stricto sensu.
Din punctul meu de vedere ceea ce scriu acum ma imbraca cel mai bine. daca imi iese ok, daca nu nu. Oricum nu dau prea mare importanta \"capodoperelor\" mele, daca ma citeste cineva e bine, daca nu e un atelier util pentru mine. Crezul meu de la care n-o sa abdic decit intr-o situatie exceptionala e asta: o carte in plus o piine in minus.

Emil, te rog explica-mi ce anume inseamna \"o carte in plus o piine in minus\"
Mi-e teama de ce poate sa insemne, dar vreau sa inteleg corect
Pentru prima data, admit ca are si Dan Carlea logica lui, ca sa nu spun dreptate
Noi suntem hedonisti, dupa cum cred ca stiai
Ne dai ceva cu totul neobisnuit, noi savuram, ne ostoim burtile, dupa care venim si spunem: Daca ai fi pus doar struguri negri in vinul asta, era ceva rarisim. Cand tu ai stat o vara intreaga la vie si ti-ai rupt caruta carand la struguri ca sa poti sa scoti din pamant ce era mai bun.

Am uitat sa spun
Continui sa ma uimesti
Nu pricep de unde atata originalitate si frumusete folosind cuvinte si teme - totusi - comune
Oricum, nu-mi bat capul prea mult cu asta.
Important e ca ma uimesti si ma rascolesti
Sanatate

O carte in plus o piine in minus: mai degraba isi cumpara toti piine decit sa dea bani pe un volum cu textele mele.

Fara cartea cu scrisorile tale, o sa slabesc atat de mult, incat o sa ma fac un singur gand. Va veni cineva si ma va fotografia ca sa vada urmasii ce orori a provocat lipsadeemilocaust.