Cristiana

Ne facem singuri poze și le întindem pe trotuar. Când le calcă ploaia, suflăm noroiul dintr-un plămân precar. Colorăm portrete gri cu nuanțe diluate în salivă, Dar toate sunt marcate de-o

Prin fereastra deschisă-ntr-o seară târzie Când singură-nchin paharul cu suc de portocale vieții trăite clipă de clipă, în frumos și în trist, în vesel și-n plin, Se aude glasul unui copil

Sunt un parazit Să nu te desprinzi de mine căci am vasele moi și arse de chimioterapie. Și-am să ajung să fac o urâtă hemoragie internă. Și de neoprit