Ne facem singuri poze și le întindem pe trotuar.
Când le calcă ploaia, suflăm noroiul dintr-un plămân precar.
Colorăm portrete gri cu nuanțe diluate în salivă,
Dar toate sunt marcate de-o
Bâjbâi.
Încerc să pipăi dar mă tai mereu în două tăișuri
Curge.
Și nu pot opri decât rămânând cu aceeași întrebare
De rău și de bine
Mă sufocă.
Dar aerul are același miros de hâdă, firească și
Prin fereastra deschisă-ntr-o seară târzie
Când singură-nchin
paharul cu suc de portocale vieții
trăite clipă de clipă, în frumos și în trist, în vesel și-n plin,
Se aude
glasul unui copil
C