OANCEA LAURA TIBERIA

am să mărturisesc totul golurile mele de memorie false închipuiri astăzi o geană lipicioasă sub coapsele mele și tot mai..... și tot mai crestat

haide mărturisește totul spune cum râvnești la frânturile noastre de memorie la gentilețea noastră prematură inocentă doamnă de ce mă îmbrânciți cu discursul acesta virtual ....și

te iubesc te urăsc te iubesc te urăsc lasă-mă să-ți palpez rânjetul te iubesc te urăsc te iubesc te urăsc încă un salt mortal te iubesc te urăsc te iubesc te urăsc ha ha ha îți

Ce vă uitați măi la mine când râd? am pământ printre dinți....?ei și? am mintea cauterizată...?ei și? flori de măr!flori de măr! vedeți pot să-mi scot și colțul de fildeș

* nonșalant mă aproprii de stările mele fugare când am ochii limpezi văd dincolo de carne...și nu mai contează firimiturile ce mi le oferă copilul din trecut

unii îți spun pe nume eu..... nu-mi mânjesc buzele cu iluzii nici inima nu mi-o leapăd doar de amorul artei! piei nălucă! piei! nu mă induce în eroare ai dinții

de câte ori ameninți cu detalii sau te lauzi că ai cumpărat un înger de atâtea ori îți spun: oprește-te! nu mai dezbrăca

Crezusem moară limbile de ceas Când mută-n clipe am rămas; Vis șubred agățat în ochi de râs Pătrunde în oglinda pierdută-n Paradis. Vicleană mă tot duc

mă rabdă apropierea blestemelor-amantă cu torsul ruginit cu ochiul lunecos în buza simfoniei alunecând pedantă fecioară decupată din lemn de abanos stârnesc amețitoare frânturi

Nu alunga respirația mea agresivă cu revolta ta sardonică ești pe marginea cerului! eu nu am măsline în piele am iluzii crocante

Autopsie cu autograf să-ți devorez și ultimul instinct mi-a spus; ore în șir hiena s-a bălăcit în cel mai dulce coșmar. mi-a sfârtecat mintea cu