Poezie
Lentila verde
1 min lectură·
Mediu
mă rabdă apropierea blestemelor-amantă
cu torsul ruginit cu ochiul lunecos
în buza simfoniei alunecând pedantă
fecioară decupată din lemn de abanos
stârnesc amețitoare frânturi de indecență-bărbatul
ochi de carne piciorul mi-a-nghițit
zâmbind cu gura spartă împarte continentul
fior pădure cântec iubirea a-nverzit
tăcerea cântec dulce de piele răvășită
sub pașii unor clipe sub nori de rugăciuni
când moale mă dezbracă o ploaie-nvinețită
de straiele-nverzite de mâinile ciulini
în buza simfoniei lentila este verde
păianjenul se plimbă pe ochiu-mi congelat
iubirea-i dezbrăcată dar nimeni nu o vede
Joci foc în altă lume-nverzită derogat!
003.065
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- OANCEA LAURA TIBERIA
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
OANCEA LAURA TIBERIA. “Lentila verde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-laura-tiberia/poezie/69017/lentila-verdeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.