Poezie
balastiera
patul galben
2 min lectură·
Mediu
noaptea mă trezesc cu mîinile amorțite. și senzația vagă de vomă. îmi spuneai că ți-e frică să nu vomiți pentru că îți iese inima pe gură. a început și mie să-mi fie frică.
imaginează-ți o lume fără tine. lumea aia nu există pentru că nu ești în ea să o simți. noaptea mă trezesc cu picioarele reci. șifonierul respiră de fapt el nu respiră ci hainele din care ies oamenii care am fost în fiecare zi.
întunericul e un cub de gelatină îl strîngi în pumn se scurge printre degete.
s-au schimbat multe lucruri. pe casa scării s-a pus gresie la tv au băgat ăia de la cablu mai multe posturi la apartament am pus ușă metalică probabil voi pune termopan la balcon. ar trebui să vezi toate astea chiar ar trebui să vezi. termopanul e un fel de timpan. te scutește de ceea ce nu vrei să auzi.
viața mea e o balastieră. sângele cară pietroaie în țeastă ca într-un malaxor uriaș. îmi imaginez globulele ca niște camioane ele huruie zilnic pereții camerei crapă de atâta viață. pietruiesc drumuri lăturalnice orașul e în plină dezvoltare. cine știe poate vei face parte din el.
pe marginea vieții moteluri. unii au plecat alții abia au ajuns. trupurile lor sunt calde încă.
ar trebui să-l accept și pe dodo. ca de altfel orice lucru care se leagă de tine. e totul bine atîta timp cît mîncăm împreună. cel mai greu e cînd pleci. parcă am în stomac o dragalină care scoate totul din albie. în urma ei o groapă de care oamenii nu vor ști decît după ce trupul vreunuia va fi ieșit la suprafață.
mi-e dor să mai văd locuri pe care nu le-am văzut. să-ți povestesc de ele să te uiți la mine de parcă aș ști numele tuturor celor care mișcă pe pămîntul acesta. nopțile vin ca o turmă de bivoli să se adape. din mine ies gîndurile camionagii transpirați liorbăind o cafea cînd tu îmi lipsești cel mai mult spre dimineață.
074.813
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 333
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “balastiera.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/1736183/balastieraComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ABhainele din care ies oamenii care am fost în fiecare zi
O să mă bântuie fraza asta. Senzația unui prezent repetat în trecut.
Las doar un semn lectură
O să mă bântuie fraza asta. Senzația unui prezent repetat în trecut.
Las doar un semn lectură
0
EPMedeea, Adriana, multumesc de lectura si apreciere.
0
SZ
emil, m-am umplut de nervi. Sper sa mai am timp sa mai scriu iar. Ti-am scris un comentariu lung, si am uitat sa scriu si \"*Concluzie-Rezumat\" si nu mi l-a luat.
Spuneam ca ma faci sa sufar, sa nu mai vreau sa te citesc, pentru ca imi provoci durere la gandul ca tu nu iti iei in serios talentul. De fapt nu e vorba neaparat de talent, e vorba ca sunt atat de putini acei oameni (nu i-am numit scriitori, pentru ca asta e o tagma foarte mare, mult prea eterogena)care pot sa puna in alb-negru un suflet viu, ceea ce e mai dureros si mai firav si mai monumental din el. Si eu am intalnit foarte putini, si ma doare ca noi am putea sa pierdem ceea ce ai putea scrie tu. Iti spuneam sa fii generos cu noi, sa ne dai mai mult, mai temeinic, mai tot. Asa suntem noi, cititorii, foarte egoisti. Iar tu esti foarte generos. mai trebuie sa te aduni, si sa fii putin erou, adica sa te dedici mai mult. Te rog.
Si ma mai intrebam daca tu vei mai citi randurile astea, la un text postat de tine cine stie cand,,, si mai spuneam ca oricum nu imi pare rau ca le-am scris. Si ca dovada, le-am mai scris o data (ffffiu). si mai putin inspirat ca prima data
Spuneam ca ma faci sa sufar, sa nu mai vreau sa te citesc, pentru ca imi provoci durere la gandul ca tu nu iti iei in serios talentul. De fapt nu e vorba neaparat de talent, e vorba ca sunt atat de putini acei oameni (nu i-am numit scriitori, pentru ca asta e o tagma foarte mare, mult prea eterogena)care pot sa puna in alb-negru un suflet viu, ceea ce e mai dureros si mai firav si mai monumental din el. Si eu am intalnit foarte putini, si ma doare ca noi am putea sa pierdem ceea ce ai putea scrie tu. Iti spuneam sa fii generos cu noi, sa ne dai mai mult, mai temeinic, mai tot. Asa suntem noi, cititorii, foarte egoisti. Iar tu esti foarte generos. mai trebuie sa te aduni, si sa fii putin erou, adica sa te dedici mai mult. Te rog.
Si ma mai intrebam daca tu vei mai citi randurile astea, la un text postat de tine cine stie cand,,, si mai spuneam ca oricum nu imi pare rau ca le-am scris. Si ca dovada, le-am mai scris o data (ffffiu). si mai putin inspirat ca prima data
0
EPDa, am citit, am citit si restul comentariilor de pe alte texte. Multumesc de lectura, bucuros nu de apreciere ci de faptul ca reusesc sa mai misc pe cineva.
0
SZ
Mă bucur nespus ca ai citit. Din pacate, nu am timp acum sa iti scriu mai mult. Cred ca te inteleg. Dar am niste obiectii inutile. La felul cum gandesti. Mici. dar vreau sa ti le spun.
Pacat ca nu am timp acum. Oricum, mă țin cu dinții de ce ți-am spus.
Nu stiu daca ti-ai propus asta dar ceea ce simti tu (pe alb-negru) ma misca.
Take care
Pacat ca nu am timp acum. Oricum, mă țin cu dinții de ce ți-am spus.
Nu stiu daca ti-ai propus asta dar ceea ce simti tu (pe alb-negru) ma misca.
Take care
0
AMdelicatetea rindurilor si gindurilor tale m-a impresionat
o descriere sublima a dorului , m-a bucurat sa te recitesc
o descriere sublima a dorului , m-a bucurat sa te recitesc
0
inima este profundul, este adancul, este viul, este miezul care trece afara.
¨imaginează-ți o lume fără tine. lumea aia nu există pentru că nu ești în ea să o simți. noaptea mă trezesc cu picioarele reci. șifonierul respiră de fapt el nu respiră ci hainele din care ies oamenii care am fost în fiecare zi.
aici e fain ca spui clar depre lume, despre lipsa, despre prezenta numita, despre exterior iar, sifonier, respiratie.
poemul este tot o respiratie.
toate in exterior s-au schimbat.
sunt privite cu ochi uimiti, cu ochi increzatori.
lumea se schimba inspre bine pentru binele nostru.
lumea comploteaza la fericirea noastra.
termopanul cela este foarte fain deoarece este o izolare care deschide.
foarte, foarte fain.
apoi vin tandreturile si ca o extensie a lipsei. ca extensie a dorului.
totul e bine cat timp esti reala, cat timp mancam, fumam, bem cafea, cat timp dormim.
apoi vine balastiera.