taiwanese plastic

uneori mă uit la mîinile mele și le întreb dacă vor să fac parte din mine uneori mă uit în oglindă și o întreb oglindă oglinjoară (răspunde-mi înainte să te fac țăndări) cine are cel mai frumos nechip din țară? uneori mă uit la picioarele mele și le întreb dacă vor să meargă cu mine pe ape pe nori sau în pămînt e amuzantă chestia asta să știi că n-ai avut de ales și să nu lași pe altcineva să aleagă e prea mult să ai același chip zi de zi să te întorci seara acasă să te așezi în pat să pui capul în inimă sau inima-n cap să te întrebi ce-ai făcut cui ai fost de folos bine asta o știi cui ai fost azi ești un cui pentru mîna stîngă pe care o simți puțin amorțită mîine ești cui pentru piciorul cel drept din care într-o zi va țîșni adevărul e prea mult să știi cine ești și să trăiești așa pînă cînd moartea va spune ți-a venit timpul și tu te juri pe ce ai mai sfînt să mor io dacă nu te-am rugat să vii mai devreme și dacă se poate cît mai accidental e prea mult să te trezești dimineața fără să te sufoci și să te porți pe toate aceste străzi de parcă ai fi un iaht de lux teița a dat în floare ce te omoară e lipsa de sinceritate de ce nu pot spune că că mi-e dor de lebedele negre din leeds castle și de tîmpitul ăla de moș crăciun care se dădea cu capul de ușă mai degrabă atunci ar fi trebuit să încep să sap groapa celui ce-a fost sunt un rege dat naibii seara fac omletă din lună dau anunțuri la ziar rege cu tot cu armură și cal caut mormînt