Poezie
nu știu să scriu poeme de dragoste
2 min lectură·
Mediu
bună dimineața
bună dimineața și ție
în stația de microbuz mai pustie ca pîntecul unei lăuze
vocile noastre păreau un dublaj
din filmele proaste de acțiune trase pe vhs-uri în '90
un cîine bătrîn se credea om și încerca să prindă noroace prin aer
soarele urca bombănind în părul tău-vatman trezit cu noaptea-n cap
să meargă la muncă
mai mult adormită îți ștergeai ochii copilărește
de parcă-ai fi răscolit spuza unui foc stins
în căutarea unui grăunte de jar
0,2 secunde sunt de-ajuns unei companii de tutun
să sigileze un pachet de țigări
0,2 secunde sunt de-ajuns să-mi treacă prin cap
o mie de gînduri și să nu pot articula vreun cuvînt
m-ai atins din greșeală m-a străbătut o descărcare electrică
pe care n-am știut s-o numesc:
defibrilare
ori fulger nocturn
m-am gîndit uneori să-ți fac mai plăcut locul de muncă
ieșeam în oraș cînd se potoleau furtunile de zăpadă
număram copacii căzuți cîntam în gînd internaționala
făceam proiecte pentru consiliul local
să ridic monumentul copacului necunoscut chiar
în fața biroului tău
apoi între sînii tăi mi-aș fi îngropat mîinile
ca un alpinist ucis de hipotermie pe muntele kenai
mi-aș fi lăsat capul între coapsele tale ca-ntr-un confesional
ori ca în apa iordanului și-aș fi ieșit un om nou
gata să creadă în toți dumnezeii deodată
gata să jure că-ntre coapsele tale am găsit exploziile solare
pe care le tot vedeam simulate la rubrica meteo
dar despre care nu credeam că există
cînd nu mă gîndesc la tine
mă cert cu morgan freeman
a pornit în căutarea lui dumnezeu și-mi toarnă gogoși
despre cum divinitatea se ascunde în noi iar scopul nostru
în viață e să-ajungem la ea
eu urlu dați-mi înapoi moartea pentru că viața
e invers proporțională
cu ceea ce însemnăm la sfîrșit
te simt în inimă ca doza de ulei camforat
ce-l ținea în viață pe blecher
îmi dau seama că orice ți-aș spune e la fel de util
ca un prepuț după circumcizie
de aceea îți scriu e singurul lucru ce mă păstrează uman
în rest sunt un sac de oase încremenite
cu mîna întinsă așteptînd milă
aud pixul cum scîrțâie pe hîrtie ca un cîine de prerie
ce scurmă pămîntul de frica unui jaguar
oricum tu nu vei ști nimic din toate acestea
am învățat că nu-i bine să spunem totul
dacă n-am avea nimic de ascuns
am fi niște sperie-ciori fără paie
01411.342
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 398
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 54
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “nu știu să scriu poeme de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/14107312/nu-stiu-sa-scriu-poeme-de-dragosteComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPAi dreptate cu versul ăla milos:). Multam de apreciere.
0
DDpoem de dragoste. îmi place soarele și-mi place jarul din ochi. îmi place dansul între număr și absența cuvintelor. copacul și coapsele mântuitoare. nu pot să văd câinele om, însă. aș citi mai curioasă fără "defibrilare ori fulger nocturn". gogoșile sunt bune. despre blecher, nu știu. dar oricum nu știu nimic din toate acestea.
0
EPDupă cum am mai spus, nu știu să scriu, dar simt. Multumesc de semn.
0
DDDistincție acordată
un poem fluviu, plin de imaginatie. o confesiune din care se vede pofta de dragoste a autorului :)
mi-au placut mult primele doua strofe, s-ar putea face un film dupa ele. si 0.2 secunde imi trebuie ca sa apreciez acest text frumos.
mi-au placut mult primele doua strofe, s-ar putea face un film dupa ele. si 0.2 secunde imi trebuie ca sa apreciez acest text frumos.
0
EPGeneroasa aprecierea ta, multumesc.
0
MGstația de microbuz pustie precum un uter,iar vocile păreau un bublaj tăcut,
un cîine încerca să prindă soroace prin aer,soarele trezit cu noaptea-n cap,la asfințit?,o descarcare electrica a inimii,modificat QRS pana la defribilație...
un cîine încerca să prindă soroace prin aer,soarele trezit cu noaptea-n cap,la asfințit?,o descarcare electrica a inimii,modificat QRS pana la defribilație...
0
NM
Scrie tot ce simti,ai talent,mai ales ca poezia este oglinda sufletului.
0
EPGabriela, Maricel, multumesc de lectura.
0
LN
Mie imi place textura poemului, la o astfel de intindere e usor sa scapi textul din mana. Acum sunt mici tablouri intepenite, acum se rostogolesc toate, mesajul e pompat progresiv, in salturi mici, cat sa nu lancezeasca si cat sa nu se precipite emfatic. Cu toate astea textul nu da impresia unui text controlat ci, mai degraba a unuia scris intr-o stare de alternanță, de indecizie, de oscilatie comprimata. Parca e o neputinta autoprovocata, impetuozitatea e acolo dar e parasita, decuplata de indata ce fluxul atinge un fel de cota de avarie.
0
ABimi place si titlul, bine gasit si posesor de 'vino-ncoa', in pagina sa ma citesti, adica...
in rest, mie (mai) mereu mi-au placut textele tale, emil, si asta mi-a adus aminte si de ce...
poeziile tale sunt foarte grafice si imaginile navalesc peste cititor, alert, nelasandu-l parca nici sa respire, pana se termina poema... :)
cred ca-mi pare bine si ca isi mai aduce aminte cineva de vhs-uri (chiar daca erau cu filme proaste) si de noroacele pe care le vanezi, primavara, mai ales, sperand nustiuce...
tot textul curge asa cum trebuie, intr-o succesiune rapida de imagini si sunete (corina nu e singura care a ramas in cap cu vocea lui morgan freeman... :) ), si pana la urma cred ca e bine daca invatam sa nu (ne) spunem (chiar) totul...
p.s. as zice si eu sa scoti acel 'asteptand mila'... si nu stiu de ce, dar proiectele alea pentru consiliul local mi s-au parut ca fractureaza putin textul...
in rest, ma bucur ca te-am citit! e o poezie de dragoste grozava asta... cel putin pentru mine.
in rest, mie (mai) mereu mi-au placut textele tale, emil, si asta mi-a adus aminte si de ce...
poeziile tale sunt foarte grafice si imaginile navalesc peste cititor, alert, nelasandu-l parca nici sa respire, pana se termina poema... :)
cred ca-mi pare bine si ca isi mai aduce aminte cineva de vhs-uri (chiar daca erau cu filme proaste) si de noroacele pe care le vanezi, primavara, mai ales, sperand nustiuce...
tot textul curge asa cum trebuie, intr-o succesiune rapida de imagini si sunete (corina nu e singura care a ramas in cap cu vocea lui morgan freeman... :) ), si pana la urma cred ca e bine daca invatam sa nu (ne) spunem (chiar) totul...
p.s. as zice si eu sa scoti acel 'asteptand mila'... si nu stiu de ce, dar proiectele alea pentru consiliul local mi s-au parut ca fractureaza putin textul...
in rest, ma bucur ca te-am citit! e o poezie de dragoste grozava asta... cel putin pentru mine.
0
EPLaurentiu, Anva, multumesc de lectura si sugestiile pertinente.
0
ADFoarte interesant poemul. Curge liric. Imagini deosebite si neasteptate.
0
EPMultumesc de lectura.
0
Un poem confesiv, transparent, interactiv, plin de vigoare, electricitate si zest.
Am suspinat si am zambit la multe imagini insa cea care m-a captivat cred este 'divinitatea se ascunde în noi iar scopul nostru în viață e să-ajungem la ea' - chiar si atunci cand (cu sau fara sa vrem)ne imbrancim pe cararea spre ea.
Totusi as scoate acel 'așteptînd milă' pare a fi superfluu.
Felicitari Emi!
Cheers,
Cee
PS...iar acum mi-ai lasat in cap vocea lui Morgan Freeman. Merci! :D