Laurentiu Nastasa

ochi deochi frică firfirică sapă apă botez bobotez trist Crist strict are ară sare sară murg amurg lele iele joc loc flori furori râu rău sălcie salcie plânge plânge sânge Marte moarte cromozom

se iau strigătele și se ambalează individual în hârtie pergament se pun în plicuri largi, mă rog, nu foarte largi dar să nu le strângă cine ascultă strigăte cianotice? Nimeni se trimit pe

gâtul meu, pieptul meu, paragina mea, unde stă ploaia, sugrumată? unde e, că semințe o așteaptă în praf sub preșul de nori pe câmpia cu piatra ei seacă, cu scheletele de bucurii uscate,

în corpul ei își vandaliza obosea reflexele nevrotice aripile ei ca niște pleurotuși uriași izolau fără semnal, murdar de atâta vopsea, vlăguit încerca în zadar să scape dintre paginile ude cu

întâi am crezut că retrovizoarea era stricată obiectele nu apăreau,  ca de obicei, mai mici nici mai mari și nici cum erau de fapt în realitate așa alesese ea mașina, fiindcă n-o

o mulțime de oameni se uită la uriașa tabela electronică toate trenurile posibile cu oră și număr peron sunt listate acolo în milisecunde și grade Fahrenheit - e o confuzie generală nu știe

Oleg a deschis ochii mari gura i s-a strâns ca o scoică uscată devenea indiferent peste pelicula de oameni Oleg își lăsa treptele să se prăbușească epuizate lumile pe care le crezuse se

descleiat din nasturi împărțit și curățat ca o armă de foc bucăți pe masă aștepta un dram de noroc să-i vorbească să îl realcătuiasca un pic de noroc să-l pună la loc, un desen superior să-l

se întreba, fericit, ce naiba caută negarea asta zemoasă la raionul de fructe permise, într-o lădiță cu mere ce caută asta se întreba la fructe permise? minciună gustoasă mai văzuse mai

nu mă obseda ideea asta până când n-am văzut două litere aldine scrise legat sistole pereche într-o super-bătaie de inimă legate sudate cursiv fără nici un rost aparent ai scris "E" mare și

un balon umplut cu apă prin care soarele scânteiază cu pielea roz gata să plesnească e fericirea mea pe care o țin încurcat cu amândouă mâinile speriat că îmi alunecă printre degete că

am câteva focuri de armă, toate trase moarte înțepenite în gâtul infestat de sârme convolute prost crescute în gâtul blocat de o virtute umflată mare, pentru zile mari, vreau să donez unui

în aceleași puțuri secate căuta neobosit pamânturi tari zicea el sunt ascunse avea obiceiul ăsta de-și desfăcea cu unghia coaja de pe răni bine unse gândurile lui sfredeleau ca niște

în ton agresiv-fluorescent seară de seară merg la pas și el și ea și ea și eu un embrion lichid încrâncenat într-un compleu de lacrimi asortate scăpate printre dinții obosiți de-atâta

Strâmba din nas atinsă muguri porniți să se arunce în vocea înghesuită prinsă terci în avangarda somnului de veci cuprinsă de ape reci cu vorba dulce smulsă. Se scoală și se strigă în

aliluia, aliluia, ALILUIA! Mă prinse preotul pândar cu degetul în nas și cu privirea rătăcind spre fustele din față aplecate la altar. Doamne miluiește, Doamne miluiește și de la "popa prinde

dacă Noe mi-ar fi construit o arcă ar fi existat cu siguranță și o ieșire la mare o salvare pentru o pisică, un canar și un Ulise chiar sau alt personaj de legat de catarg și privit cu încântare

Sub un opercul am găsit o femeie nebună, e sclava care îmi respiră, înnegrită de atâta otravă, balta asta stătută a ucis-o dar un fir de păpădie îi atârnă din piept cu vise închise în spori, e

Îți spun doar câte doua vorbe odată când și când să știu că ești aici ca un copil care-și întinde mâna-n somn și caută, zâmbete, replici miniaturale, nu trebuie să știi mai mult nu

- Mi-e bine-așa, ademenea matricea cu glas nemodulat, abil, iar ea se învârtea amețitor strivindu-și gândurile-n zbor necontrolat exuberant ca un principiu prometeic inutil. într-o matrice cu

oricât de departe, nu moare viciul de-ntors călare în cocon când doare prea tare când nu pot sa dorm mă căpăcesc cu ceară într-unul din milioanele de hexagoane identice nimeni nu mă va

o gașcă de dumnezei concentrați la planurile lor înfometați obleți străvezii lângă ac clocotind nu-mi spun ei mie, viermușului,  ce să fac, ce să nu fac, da, pot să ma roage sau pot să mă