Ana Drobot

Am călătorit printre vise, prin praful de stele Ne-am plimbat prin lumea mea de zi cu zi și a ta Pașii ni s-au scurs în zilele de vară printre cicadele Din parcuri și din oraș, și timpul părea să

Puteam culege oricâte flori, ca-n vis, Unde le obțineam ca eroii din povești. Nu creșteau chiar lângă noi, ci-n paradis Printre licurici, unde zburau niște calești. Uneam punctele imaginar,

Intram pe un tărâm interzis, cel puțin așa știam; Visam la mărul mușcat și la un paradis fără flori, Un magazin plin cu electronice; priveam pe geam Și pășeam în lumea ta fără să amestec multe

Câmpul de rapiță alerga, era un râu atât de lin Se scurgea odată cu minutele timpului dinaintea mea Aurul soarelui păstrat la un loc, în câmpul plin Care nu mi-a aparținut niciodată, și nu voia sa

Mă-ntrebam ce note aș fi putut desena pe portativ Înainte de-a se lumina de ziuă, din trilurile Păsărilor necunoscute, fredonat atât de cursiv Și umplând în inima îndrăgostiților golurile Bucuria

Îmi regăseam întrebările în copacii unduindu-se în vânt Orice mă frământa fusese deja simțit sau rostit Prin poezii citeam sau îmi așterneam în liniște orice gând După ce, prin vise, străbătusem

Mi te strecurai prin vise Eu te puteam da la o parte Dacă nu ne erau lumile prinse Una de alta, ca stelele de Marte Cireșii-n floare cuprindeau chipul Lunii pline între ramurile lor O mângâiau ca-n

Mă înveleam în noapte Călătoream prin lumina unor stele Pe evantai plutea briza unor șoapte De demult, ușoare ca visele mele Se risipeau clipele precum florile de cireș În ploaia violentă de

Magnoliile-n floare se îndreaptă Spre ușa blocului meu gri Lor le adresez primul meu zâmbet Înainte să pornesc mașina. Soarele își lasă mâna caldă Pe umerii mei. Prind curaj să

Înfloresc din nou razele de soare Le privesc din fuga zilnică prin oraș Îmi luminează blocajul în trafic Pe spațiile verzi de prin intersecții Le aud parfumul verii printre păpădii Printre

Ziua începuse destul de în forță și continuă la fel. A trebuit să încerc să repar pasărea neagră, vie. Era greu să îi pun la loc aripa ruptă pentru că mi-a scăpat din mâini și a fugit luându-și aripa

Privitul răsăritului de soare era o poveste scurtă La fel și al apusului, pentru că uneori nu puteam Să ne dăm seama dacă începe altă poveste Decât dacă ne verificam ceasurile de pe telefon

Mă oprisem din nou să verific adresa pe care o căutam. Mă abătusem din drum din cauza unei zone care mi s-a părut că merită pozată și urcată pe Facebook. E adevărat că fusesem anunțată de aplicație