Frunza

Fugeam. Lăsasem în urmă pădurile și dealurile. Am lustruit puțin geamul trenului ca să văd culorile mai intens. După plecarea controlorului, am pus în portofel cu grijă frunza arămie, care îmi era biletul de întors spre casă. Soarele toamnei îmi era ghid. Eram în siguranță în compartiment, căldura cuprinzându-mă treptat, ca o amintire a verii. Consideram că trecusem de vârsta la care mi-ar fi trecut mai uşor călătoria citind o poveste, dar cu toate acestea vrăjitoarea mă urmărea în continuare.