Pași în doi
Am călătorit printre vise, prin praful de stele Ne-am plimbat prin lumea mea de zi cu zi și a ta Pașii ni s-au scurs în zilele de vară printre cicadele Din parcuri și din oraș, și timpul părea să
ADAna DrobotCules de stele
Puteam culege oricâte flori, ca-n vis, Unde le obțineam ca eroii din povești. Nu creșteau chiar lângă noi, ci-n paradis Printre licurici, unde zburau niște calești. Uneam punctele imaginar,
ADAna DrobotCioburi de vis
Intram pe un tărâm interzis, cel puțin așa știam; Visam la mărul mușcat și la un paradis fără flori, Un magazin plin cu electronice; priveam pe geam Și pășeam în lumea ta fără să amestec multe
ADAna DrobotPulsul
Mi se măsura pulsul. Era haotic. Doctorul credea că e o iluzie. Dădea vina pe erorile Tehnologiei. Până și aparatul era tulburat. Tensiunea explica și ea ce era-n sufletul meu, Însă doctorul
ADAna DrobotCâmpul de rapiță pierdut
Câmpul de rapiță alerga, era un râu atât de lin Se scurgea odată cu minutele timpului dinaintea mea Aurul soarelui păstrat la un loc, în câmpul plin Care nu mi-a aparținut niciodată, și nu voia sa
ADAna DrobotNoi doi
Mă-ntrebam ce note aș fi putut desena pe portativ Înainte de-a se lumina de ziuă, din trilurile Păsărilor necunoscute, fredonat atât de cursiv Și umplând în inima îndrăgostiților golurile Bucuria
ADAna DrobotFrământările gândurilor
Îmi regăseam întrebările în copacii unduindu-se în vânt Orice mă frământa fusese deja simțit sau rostit Prin poezii citeam sau îmi așterneam în liniște orice gând După ce, prin vise, străbătusem
ADAna DrobotPraf de stele
Mi te strecurai prin vise Eu te puteam da la o parte Dacă nu ne erau lumile prinse Una de alta, ca stelele de Marte Cireșii-n floare cuprindeau chipul Lunii pline între ramurile lor O mângâiau ca-n
ADAna DrobotDrumul spre vis
Mă înveleam în noapte Călătoream prin lumina unor stele Pe evantai plutea briza unor șoapte De demult, ușoare ca visele mele Se risipeau clipele precum florile de cireș În ploaia violentă de
ADAna DrobotVise prin oraș
Magnoliile-n floare se îndreaptă Spre ușa blocului meu gri Lor le adresez primul meu zâmbet Înainte să pornesc mașina. Soarele își lasă mâna caldă Pe umerii mei. Prind curaj să
ADAna DrobotRaze de flori
Înfloresc din nou razele de soare Le privesc din fuga zilnică prin oraș Îmi luminează blocajul în trafic Pe spațiile verzi de prin intersecții Le aud parfumul verii printre păpădii Printre
ADAna DrobotPrintre alte poezii
Deasupra orașului se intensifica galopul Se destrămau norii sub gândurile noastre Privirea florilor nu ne mai urmărea de prin grădini Ferestrele lăsau să între înăuntru cerul cu stele încă
ADAna DrobotTimpul revine
Timpul pare să se întoarcă Odată cu trecerea anotimpurilor Înainte să plece din nou Și mergem împreună mână în mână Iarna aduce înapoi Crăciunul Din nou şi din nou Amintirile îngheață
ADAna DrobotSoare de toamnă
Frunzele foșneau sub urmele pașilor noștri Ne aminteam de sunetul stropilor din pârâu Și de căldura puternică a soarelui Inimile noastre au continuat să alerge la fel de repede ca înainte
ADAna DrobotDe-atâta vreme
De-atâta vreme mă gândeam la tine Încât norii părăsiseră cerul Nu mai știam dacă priveam Răsăritul sau apusul soarelui De-atâta vreme mă gândeam la tine Încât nu mai știam de când
ADAna DrobotO poveste scurtă
Privitul răsăritului de soare era o poveste scurtă La fel și al apusului, pentru că uneori nu puteam Să ne dăm seama dacă începe altă poveste Decât dacă ne verificam ceasurile de pe telefon
ADAna DrobotToamnă
Nu mai simțisem demult că trăiesc Ploaia perseverentă a toamnei oprise șoaptele tandre Clădirile vechi ale orașului însă ne ademeneau Să retrăim ca în citatele subliniate în romanele de la
ADAna DrobotAugust
Muzica din cafenea stabilea ritmul bătăilor inimii noastre După ploaie am pășit în Grădinile Botanice prin parfumul visător al unei flori necunoscute Ne-am odihnit în pat după ce ne-am ridicat în
ADAna DrobotCaligrafie
Aș culege gândurile tale Cu grijă, ca pe-un trandafir Ale cărui culori ar putea fi șterse De prea multă lumină. Aș atinge fiecare vorbă Cu grija unui caligraf Privind lebedele cum se
ADAna DrobotAlbastru
Mă voi sui pe un munte Pentru a fi mai aproape de cer Astfel aș putea atinge Nuanța dorită de albastru Pentru a-mi exprima Dorul de tine. Voi folosi puține cuvinte Însă le voi alege pe cele
ADAna DrobotÎn absența ta
În absența ta Pe ramurile goale Înfloresc stelele În absența ta Reapar bobocii De magnolie În plină iarnă În absența ta Culorile cireșelor sunt La fel de dulci Numai zâmbetul
ADAna DrobotFinalul toamnei
Era dimineață întreaga zi Îmi imaginam ce spune poetul Într-o limbă pe care mi-aș fi dorit s-o cunosc mult mai bine Dar înaintea mea nu era mai nimic Privind albul așternut afară de pe
ADAna DrobotAnotimpurile
Te-aș fi învăluit într-o mantie Care să mi te-aducă lângă mine oricând, ca-n povești Cât mai lin, fără să ne zdruncine timpul În care poate apărea ruginiul grădinilor din jur. Altfel te-aș
ADAna DrobotToamnă
Primele raze de soare Din zâmbete adăugate cu degetul Peste câmpurile întinse Până în cerul senin ca-n luna august Mi te aduc din nou lângă mine Mână în mână am continuat orele Discursului
ADAna Drobot