Poezie
Toamnă
1 min lectură·
Mediu
Nu mai simțisem demult că trăiesc
Ploaia perseverentă a toamnei oprise șoaptele tandre
Clădirile vechi ale orașului însă ne ademeneau
Să retrăim ca în citatele subliniate în romanele de la anticariat
Se terminase amintirea verii odată cu sunetul greierilor în ritmul pâlpâirii stelelor
Simțeam doar căldura versurilor recitate
Creioanele nu mai scriau și frunzele aveau toate culorile
Târgurile de obiecte vechi ne păstraseră copilăria
00918
0