Poezie

Frământările gândurilor

1 min lectură·4 aprilie 2025

Mediu

Îmi regăseam întrebările în copacii unduindu-se în vânt

Orice mă frământa fusese deja simțit sau rostit

Prin poezii citeam sau îmi așterneam în liniște orice gând

După ce, prin vise, străbătusem tărâmuri neobosit

În ochii tăi regăseam toate visele și sentimentele mele

Tot ce aș fi putut vreodată să îndrăznesc să îmi doresc

Puteam găsi ușor o rută confortabilă până la stele

Aș fi putut cu tine de mână să zbor ca gândul, fără să obosesc

Un întreg șir neordonat de vise, de întrebări și de gânduri

Se așternuseră la picioarele mele, erau petale luminoase

Și mângâietoare de la magnolie, fără nici un fel de rânduri

Scrise de mână, corectate, purtate pe briză, voioase

Briza primăverii ne punea pe gânduri, strecurându-se printre plete

Făcându-ne să plutim pe ea ca niște eșarfe printre valuri

De bucurie, privind la ieșirea din mall chipuri cochete

Revenind pe pământ din lumea viselor, ca un foșnet de aripi pe maluri

Umbrele noastre rămâneau să înfrunte frământările gândurilor

Ele nu erau mișcate de nici o briză, cum erau noi

Rămâneau indiferente la tot ce se întâmpla anotimpurilor

Când înflorirea unor copaci necunoscuți era în toi.

00463

Ana Drobot. “Frământările gândurilor .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-drobot/poezie/14188713/framantarile-gandurilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.