Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

vitele

2 min lectură·
Mediu
dumnezeul mă-tii de vită numai atîta apă mi-aduci?
vita se retrage sfioasă dispare după ușă apare cu o cană de-un litru.
un gîlgîit scurt ochii copiilor holbați pe mărul lui adam mărul lui adam urcă coboară. urcă coboară.
limba tăticului atîrnă ca mileurile pe mobila roșie.
dumnezeul mă-tii de vită atîrnă de limba tăticului ca o poftă.
limba tăticului plescăie apoi dispare după dinții de culoarea cleiului.

vita se retrage sfioasă dispare după ușă. soarbe ce-a mai rămas pe fundul cănii.
un gîlgîit scurt dă capul pe spate ochii copiilor holbați pe mărul lui adam mărul lui adam urcă coboară. urcă coboară.

*

i-o fi rece îmi spun. și nici măcar o pernă sub cap.
sorin stă întins pe gresia bazinului o femeie îl spală cu furtunul. pielea se strînge în jurul lui ca pantalonii supraelastici.
semnez formularul îi iau lucrurile un portofel cu douăzeci de mii un breloc audi un lănțișor de tinichea o iconiță. ochii lui holbați pe mărul lui adam mărul lui adam urcă coboară. urcă coboară.

*

bă tăticule cînd v-am bătut eu vreodată?
vita se uită cu ură dacă-ar putea i-ar crăpa coșul pieptului.
copiii stau ghemuiți unul într-altul cînd cade mîna tăticului șuieră ca biciul din păr de cal pe care-l foloseau la urat.
bă tăticule- un gîlgîit scurt limba tăticului atîrnă ca beteala de brad-chiar așa rău am fost cu voi?
ochii copiilor holbați pe chipul mamei îmbătrînit ca o pipotă fiartă.
ochii tatălui holbați pe merele lui adam care urcă. urcă. urcă.

*

nici nu știu cum o cheamă. mă întorc cu spatele îi simt răsuflarea ca schijele unei mine anticorp.
deci așa e prima noapte de dragoste. îi văd ciorapii rupți între picioare.
ochii holbați în gol.
sfîrcurile atîrnă ca lanțul din care a scăpat cîinele.

*

copilul ascunde testul la mate în pantaloni.
nota cinci. o să plece de-acasă.
tăticul doarme pe canapea cristi pe jos vita pe scaunul din bucătărie.
înmoaie creionul în gură și scrie:
\"Photo
053.539
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
327
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

emilian valeriu pal. “vitele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/proza/1746771/vitele

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@sophie-polanskySPsophie polansky
eu las un semn aici pentru ca m/a impresionat teribil acest fragment de viata.
este de o naturalete izbitoare, socanta, secventa ta de aici, aduce la duritate si prin formele de expresie cu zaharia stancu.
rog a mi se scuza pararela, dar fragmentul este foarte puternic si veridic.
cruditatea limabjului, sarcasmul, ironia, realismul scenei este uimitor.
finalul, exprimat prin acel bilet, scris naiv, dar matur completeaza imaginea.
apelativul\" vitele\" creeaza prin impact imagini unice
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
un text foarte puternic. deloc confortabil, textul solicită imagistic dar și emoțional cititorul făcând-o cu o oarecare asprime. îl implică într-o memorie șocantă nu tocmai a lui, dar foarte aproape de ea.
0
@laura-tomescuLTLaura Tomescu
Sunt oameni care mă impresionează fără să îi înțeleg; sunt cuvinte care îmi rămân pe creier fără să le vreau. Un text dur, românesc și spectaculos prin limbaj; rămân cu imaginea acestei familii lipită pe retină.
Apreciez stilul.

Cu respect,
Laura

0
puternică și dezolantă. O realitate socială.
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Medeea, ai surprins bine. De regula despre astfel de lucruri nu pot vorbi decit cu ura, de aici socul.
Ioana, cind nu mai avem ce trai apelam la memorie. Titlul initila era \"taticule noi cind mincam pepeni\", dar mi s-a parut ca aduce o nota de confort, ori acest text-ai intuit bine-nu lasa loc de confort.
Laura nu stiu cit e de spectaculos, probabil ca realizare, realitatea in sine nu poate fi, nu are cum sa fie spectaculoasa. Multumesc de lectura.
Silviu, ai subliniat bine: o realitate. Multam de semn.
0