Doru Mihail

am ieșit din casă cu gândul clar să cumpăr lipici aveam o fisură mică în atitudine „ocoliți – pe la unu” — ziceau și-așa am făcut. blocul nu mai avea parter rămăsese doar o femeie care

mă alint nu-s gras, nu-s slab sunt exact cât trebuie ca să nu prezint risc pentru nicio fantezie. un echilibru instabil, ca balanța de la cântarul din piață am ochelari – dar cine

Leagănul scârţâie monoton, parcă şi el s-a plictisit de atâta mişcare. Sara se dă mai tare, împingându-şi picioarele în aer, ca şi cum ar vrea să arunce totul departe. Andrei se leagănă încet, abia

Verde zvon, verde zvon, sare soarele din pom! Muguri plini de nepăsare ies în dansuri circulare, freamătă, foșnesc, se joacă dorul macină şi sapă. Vântul verde mă-nvârtește, timpul verde mă

Dacă mă iei repede, n-aș putea să-ți dau exact ziua în care ea a devenit șoferul oficial. Cel mai probabil într-o dimineață, în care i-oi fi spus ca să evit cearta „da condu tu! dacă tot eşti aşa de

alerg, alerg eu nu pot să merg decât să alerg. tu spui – ai venit? eu confirm: – am venit. – stai colea! și eu stau. dar ochii îmi fug, mâinile-mi tremură, gândul îmi zboară, pulsul îmi

Nostalgia, draga mea bucată de crevete, servit în propria-i coajă, comandat din teribilism și consumat, aparent, din mândrie prostească. Nu că n-ai fi tu bun, dar am eu mici rezerve când îți

— Domnule, un utilaj – zice nea Toma – e ca un organism viu. Ca un om, cum ar veni. Stătea în mijlocul nostru, drept, în salopeta lui albastră din care ieșea gulerul alb al cămășii, fixându-ne pe

astăzi mi-am scos inima la aer, am agățat-o în cuiul din spatele ușii, unde paltonul tău încă mai ține forma umărului. degetele tale, oarbe, pipăie dimineaţa prin șifonier, îmi agață la

i-auzi, tedy a venit iar ancuţa. n-a bătut a apăsat direct clanța mama a oftat și-a zis doar „intră”. stă pe scaunul de lângă chiuvetă și se uită pe geam. ăla mic, care dă în

„să-mi scrie versuri în franceză” – așa ai scris în oracol la dorințe secrete – mă rog nu-mi era adresat sută la sută mie dar eu așa am luat-o textul era redactat cu cerneală violetă rotund

ceva-mi spune că o maşină AI ar fi cât se poate de potrivită pentru viaţa de cuplu. nu s-ar foi în pat (de exemplu) n-ar da din picior când adorm, nu m-ar întreba (după ce adorm) „ai adormit

mănânci tot din farfurie și lași comentariile. mama zice mereu asta, dar eu nu comentez. mie doar că nu-mi place mazărea. „ai pus și pentru petrică?” „i-am pus.” tonul ei sună un pic