Poezie
Poftiți vă rog
1 min lectură·
Mediu
Azi ne-am certat. Destul să-nflorească
o liniște umedă
în spatele ușii.
Am dus, calm, gunoiul. Tu, ca să lovești,
ai spart
„din greșală”
castronelul mătușii.
Tăcând înțelept, mi-am sucit
– ca să vezi –
glezna,
strivind iremediabil
un capac de iaurt. Ha! Ai râs,
mai pe șest,
dar cu-acel
superior
dispreț adorabil.
Am mâncat amândoi, în același decor,
dar pe scaune stând
băț
și inconfortabil.
Mestecai elegant, eu
destul de ușor înghițeam
înjurând
un sorbet lamentabil.
Pe sub masă, papucii — cuminți, dar ghiduși —
stabilesc armistiții
cu tact diplomatic.
Dinspre-aragaz, miros vag de suplicii:
varză călită, cafea...
ca un pact pentru post-
traumatic.
03802
0
dar citindu-te remarc ușurința lirică...
Discursul poetic e de zile mari...
Felicitări!