Poezie

Verde zvon

1 min lectură·11 martie 2025

Mediu

Verde zvon, verde zvon,

sare soarele din pom!

Muguri plini de nepăsare

ies în dansuri circulare,

freamătă, foșnesc, se joacă

dorul macină şi sapă.

Vântul verde mă-nvârtește,

timpul verde mă răpește,

mă aruncă, mă alungă,

verdele îmi râde încă!

Tic-tic-tac, tic-tic-tac,

plopul toacă limba-n veac.

Verde strigă, verde sare

„Săi bătrâne, din culoare!”

Dar bătrânul stă, se stinge,

numai gândul îl mai ninge.

Primăvara cântă clar –

eu sunt iarnă, eu sunt jar.

Verde-a fost, verde se stinge,

pașii lunecă spre ninge,

Verde-a fost, verde se duce,

pașii lunecă spre cruce,

timpul curge fără glas,

verdele-i doar dor rămas.

Eu privesc umbra opacă,

primăvara nu mă-mbracă.

02875

Despre aceasta lucrare

Autor: Doru Mihail
Tip: Poezie
Cuvinte: 106
Citire: 1 min
Versuri: 26
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Doru Mihail. “Verde zvon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doru-mihail/poezie/14188019/verde-zvon

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

GP George Pașa✓11 mar. 2025

Cred că ți-a ieșit binișor ludicul acesta pe ritm folcloric, cu asonanțe. Sigur, e un limbaj parodic, tinde spre antipoezie, dar nu reușește. (!) Trăiască Bacovia, cu verdele lui crud, și Garcia Lorca, la fel de „verde”, fără de care jocul ar fi luat, poate, o altă turnură! Normal, și expresia „a fi verde”.
Dincolo e toate acestea, nu e un simplu amuzament aici, fiindcă notele mai acute din muzica trecerii se simt, cum să nu!

DM Doru Mihail✓11 mar. 2025

Vă mulțumesc pentru lectura atentă și pentru subtilele observatii