Poezie
Verde zvon
1 min lectură·
Mediu
Verde zvon, verde zvon,
sare soarele din pom!
Muguri plini de nepăsare
ies în dansuri circulare,
freamătă, foșnesc, se joacă
dorul macină şi sapă.
Vântul verde mă-nvârtește,
timpul verde mă răpește,
mă aruncă, mă alungă,
verdele îmi râde încă!
Tic-tic-tac, tic-tic-tac,
plopul toacă limba-n veac.
Verde strigă, verde sare
„Săi bătrâne, din culoare!”
Dar bătrânul stă, se stinge,
numai gândul îl mai ninge.
Primăvara cântă clar –
eu sunt iarnă, eu sunt jar.
Verde-a fost, verde se stinge,
pașii lunecă spre ninge,
Verde-a fost, verde se duce,
pașii lunecă spre cruce,
timpul curge fără glas,
verdele-i doar dor rămas.
Eu privesc umbra opacă,
primăvara nu mă-mbracă.
02844
0
Dincolo e toate acestea, nu e un simplu amuzament aici, fiindcă notele mai acute din muzica trecerii se simt, cum să nu!