Nu știu eu să fiu bun la nimic,
la dragoste, nici cât negru sub unghii.
Dar nu mă plâng niciodată de nimicul cel mic,
privesc lumea (și ea mă privește) ca pe o cruce înflorită,
pe care eu însumi
Dacă te-aș lega la ochi cu o panglică de mătase,
și tu ai spune: e toamnă,
aș izbucni într-un hohot de frunze.
Tu ai păși, de mână cu mine, în lumina copacilor ca și cum ai merge pe apă.
Mi-e
După doi ani, ne-am întâlnit într-o seară, într-o parcare pe care o frecventam. Am urcat în mașina ei și am dat drumul cuvintelor ca unor câini dresați să parcurgă distanța de la gura ei la a
Spune-mi, nobile Solomon, care dintre femei te-a fascinat cel mai mult? a întrebat, mai mult moartă decât vie, prietena mea, continuând să pășească pe urmele mele de aur.
Doamna mea, mai demult,
Însemnări pe marginea art. 5, Q. 95 (Dacă divinația care are loc cu ajutorul astrelor este nepermisă) din ST IIa IIae, cu privire la bine și rău în gândirea tomistă
În jurul anului 1400, pictorul
Când te rotești în jurul meu, ești frumoasă ca inelele lui Saturn.
Laudă întunericului, fratele nostru,
care nu ne-a uitat în lumină, orbitoarea lumină
ce pârjolește ființa.
Laudă
Plopii au fost cândva călugări
care se rugau neîncetat pentru noi,
să ne atingem mai des, să ne privim mai mult. Și mai mult.
Și stelele toate tremurau somnoroase pentru dragostea noastră
în care
A iubi într-o limbă o singură dată se poate.
Cum se poate o singură dată îmbătrâni
Și o singură dată a face copii.
Limba pe care o vorbim numai noaptea
în care toate poartă un singur
Era începutul lui noiembrie când pe Copou căzuseră frunzele cu toptanul și ieșisem la plimbare cu X, după cursuri. Nu țineam să ajung în cămin prea repede și nici ea nu părea prea grăbită. Nu eram
Într-o dimineață mă voi trezi bătrân și voi ieși pe terasă.
Mă voi așeza pe locul meu, în șezlong,
din care se va ridica Rusia și va coborî după tine.
Ca un sărut delicat, voi sorbi prima
Când te-ai aplecat și i-ai ascultat inima,
tu ai simțit siluirea ce va să vină, atât de firesc precum toamna, într-un luminiș oarecare?
Nu. Nici măcar nu ai tresărit când unda ți-a lovit buzele
Stau în fața ta ca Isac în fața lui Avraam,
cu o carte în mâini și din când în când privesc pe fereastră.
Parcă un înger cu salopetă albă zidește o scară. Și taie, măsoară și taie inima mea,
Pentru multele pasiuni ale doamnelor, să fie de vină indiferența păunului,
evantaiul său emoțional, a lui dragoste către sine?
Cele o mie de ochi care te pot mângâia, cele o mie de gene în lunecare
Întotdeauna ai fost, chiar și în cea mai adâncă tăcere, prietena mea,
umărul meu.
N-ai tremurat tu și el te-a privit ca pe un câine cu bube? N-ai dat și tu unde doare mai mult, cât mai
Când rezervorul dragostei s-a împuținat, am simțit totul.
Când a spus că pleacă, dar nu de tot, am simțit că aceasta e totul.
I-am sorbit repede toate-toate cuvintele ca și cum ar fi aerul pe
În luna mai,
cu bicicleta cea roșie
poetul iese la plimbarea de seară,
cu tricoul său roșu pe care scrie
“keep calm &
love
me”.
Cu drona setată pe imagini rurale
poți da căutare, la
În anul al treizecilea și opt, în ziua a șaptea a lunii a cincea,
când lâncezeam încă în pat și priveam în tavan
mi s-au deschis aidoma ochii și urechile.
În acea zi, am fost chemat pe nume
Dacă tu m-ai iubit
și m-ai văzut citind în mijlocul patului
de ce m-ai atins cu sfială?
Între mirosul de carte și mirosul pielii tale
nu mai era nicio distincție
și nici între mâinile tale
Trec păsări de fontă prin inima mea,
Adio, cum altfel?, prietena mea.
Mai singur, mai bun, mai frumos
Flutur prin lumea cu susul în jos.
Fii blândă și crudă, fii cum ți-e firea
Așa cum
Niciodată n-am intrat mai frumos ca acum,
prin acest vârtej al frunzelor
care-mi sărută, crud și târziu, tălpile goale.
Astfel cuvintele noastre sunt.
După un timp, o lunecare din brațe, care
Dragostea mea, ce obosit mă simt uneori când spre amiezi
încep să-ți presimt strălucirea! Dau să-ți vorbesc, dar cuvintele mele, obosite și ele
de fericire, se nasc fără gură sau, și mai rău,
Uite un cal, mi-ai zis, când voi avea o bucurie? Astăzi sau mâine?
Un cal, zici?, privind înainte prin sufletul meu, cu lanterna. Un cal e în sine o bucurie, un răsfăț al aerului, o mângâiere a
Stai lângă mine și suportă-mă,
nu-mi spune ce știu. Nu-mi spune
că suntem din stele făcuți. Și tumorile sunt, și urina.
Atinge-mi praful stelar de pe buze,
dacă mai poți și
Ca pe un veteran de război întors acasă
m-a terminat baby azi-noapte în vis:
de câte ori m-a chemat la căpătâiul ei,
de câte ori mi-a cerut apă,
de câte ori a vrut brațe
și m-a întrebat cât
DC