Poezie
Anotimpul poeților
1 min lectură·
Mediu
Dacă te-aș lega la ochi cu o panglică de mătase,
și tu ai spune: e toamnă,
aș izbucni într-un hohot de frunze.
Tu ai păși, de mână cu mine, în lumina copacilor ca și cum ai merge pe apă.
Mi-e sete, aș începe să strig peștilor zburători.
Tu ai începe în brațe să-mi luneci ca viața printre degete.
Vai, aș șopti îngrozit, a căzut îngerul în brațele mele!
Și omul a rămas singur din cauza mea fără de îngerul care căra apa vieții în Paradis!
Dacă te-ai dezlega acum, așa cum de dragoste ne dezlegăm uneori singuri, cu zâmbetul ei încă pe buze? Nu-i așa că de-acum ți se deschid ochii de-adevăratelea și vezi lumea ca pe o frunză subțire, care ți se așază în palme?
022.707
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “Anotimpul poeților.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/14112700/anotimpul-poetilorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Până acum trăiam în întuneric, iar subconṣtientul ṭinea locul conṣtienṭei, însă am început să vedem lumina, chiar dacă are impurităṭi ṣi tindem să ne folosim de conṣtienṭă pentru a ne conṣtientiza gândurile, viaṭa ṣi realitatea, ni s-au “deschis ochii de-adevăratelea” ṣi percepem că suntem cu toṭii interconectaṭi.
0
DCMulțumesc, Răzvan, și te mai aștept în pagina mea!
0