Zoom pe o alee din Păcurari
I-am observat de după perdea cum se apropie unul de altul: ca două bucurii, când una o urmează pe alta. Mi-a venit asta în gând pentru că tocmai m-am întors din Republica Moldova, de unde am
micuța B.B., asasina fantastică
În timp ce coboram din nava extratereștrilor, cu cheia franceză sub sarafan, năclăită de sângele marțienilor, făcând „pff” pen` că-mi venea bretoana în ochelari, mă oprii brusc, ca un skeletron,
Deșertul din mijlocul patului
O, beduinule, sânii ei sunători sunt ca niște dune pe care talpa mea nu le va săruta niciodată! Ca niște coloane de piatră suitoare în locuința răcoroasă și aspră a faraonului. Când a trecut pe lângă
Ismail & Liamsi, martori-cheie în povestea ușii de broască
Ismail urcă, din nou, cele două sensuri ale culturii de varză; unul mirosea a pește de la cap, restul se scarpina în plus, drumul fiind mai mult lung decât lat; dacă numărai prost, dădea cu minus.
