Poezie
Câinele meu, Rusia
2 min lectură·
Mediu
Într-o dimineață mă voi trezi bătrân și voi ieși pe terasă.
Mă voi așeza pe locul meu, în șezlong,
din care se va ridica Rusia și va coborî după tine.
Ca un sărut delicat, voi sorbi prima gură de cafea
și cu mâna cealaltă voi atinge ziarul.
Îl voi întoarce, lăsând alături cafeaua, lângă ceasul solar.
Sorbind din când în când din ceașca mea albă, voi citi
poezie și, foarte posibil, un comentariu din Toma de Aquino.
Încă nu a ieșit Soarele.
Mă gândesc să aștept în pat marele zeu
apoi mă voi ridica și voi ieși pe terasă.
Mă voi așeza pe locul meu, pe scaunul tribal,
pentru că între două și trei, ca de obicei m-am trezit și am așteptat în întuneric.
Încet, ca un antracit, patul vecinilor de deasupra începu să scârțâie.
Câinele a întors capul,
la picioarele mele, ca o femeie îndrăgostită.
Rusia, Rusia - au spus ochii mei – încă nu a răsărit Soarele.
Pe la miezul nopții, te-ai întors cu spatele, doar în tricou.
- Te culci cu el? am întrebat, cu o melodie în cap.
- Miros a ștrudel, puțin! Nu-ți place?
Nu răspund. Gândesc că Rusia e mereu pofticioasă.
N-ar trebui să o lăsăm în cameră când,
aproape de zece, în trupul tău obosit filează o lampă, mică și roșie.
N-ar trebui să te vadă țipând.
Asta pentru că în fiecare seară se repetă aceeași poveste:
hard-disk-ul e pentru tine o taină, ca pentru orice femeie deșteaptă,
și tu ești o stea neutronică, nu mecanic,
prima stea care pâlpâie pe ecranul cel mare
pe care Dumnezeu a pus degetul, pâc,
și cerul deja
se întunecă.
046.238
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 273
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “Câinele meu, Rusia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/14098297/cainele-meu-rusiaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGDistincție acordată
nu știu, eu nu prea vad aici politizare,
mai degraba, spatiu de lucru pentru glandele endocrine,
încă de pe timpurile când
oamenii au cunosc electricitatea ...
și care, în timpurile noastre,
s-au dezamăgit, pentru că aceasta nu este mai mult (sau mai puțin) decât o femeie deșteaptă
și totul din cauza ștrudelului
părerea mea este că, poezia asta, în această agonie colectivă, mai bine zis, acest câine al tău, Rusia, este, o rara avis
și cum tu nu ești decât un filosof sburător,
te las să-ți înclini un pic pălărioara în fața ovațiilor mele de supernovă
și ce fain că nu ești rusofob :)))
mai degraba, spatiu de lucru pentru glandele endocrine,
încă de pe timpurile când
oamenii au cunosc electricitatea ...
și care, în timpurile noastre,
s-au dezamăgit, pentru că aceasta nu este mai mult (sau mai puțin) decât o femeie deșteaptă
și totul din cauza ștrudelului
părerea mea este că, poezia asta, în această agonie colectivă, mai bine zis, acest câine al tău, Rusia, este, o rara avis
și cum tu nu ești decât un filosof sburător,
te las să-ți înclini un pic pălărioara în fața ovațiilor mele de supernovă
și ce fain că nu ești rusofob :)))
0
DCȘtefan, sper să observi în timp linia mea vestimentară.
Silvia, știi la ce mai semănăm noi? La virgule.
Silvia, știi la ce mai semănăm noi? La virgule.
0
EPCa de obicei, limpede si tandru.
0
dar trebuie să recunosc
că ai vână lirică viguroasă...