dorin cozan

Numai bărbații privind în larg mersul vapoarelor sunt de o desăvârșită frumusețe. În ochii lor, orice femeie a dispărut, măturată de valuri, si precum scoicile aduse la picioare, astfel se

O, lămpile, de n-ar fi înșurubate strâns în jurul stâlpilor precum amantele în Kama-sutra! Rău te-am iubit, prietena mea! Și ce bine și lin te-ai dus către ziuă, pe strada cu plopii

A plecat trupul tău. S-a făcut întuneric. M-am blocat puțin și-am tras de pătură. Nu știu cât era ceasul când am început să mă strâng ca o cală de sete. Poate era când lumea mea și a ta se

De azi mi-am zis: mamă, îmi las, umbrela roșie acas!` Să plouă, mamă, picură pe masă cum erai mata` mireasă! Frumos ca mine și deștept, e drept, mai rar Nu, n-am să mor, matale

În ținutul Walhalei sunt privit ca un zeu când ies dintre ape, și înfig steagul în mijlocul focului. Femei strălucitoare precum o perlă mă poartă în suflet cu anii și-mi ating în

A trebuit întunecarea să mă acopere precum un trup iubibil încă din vremea când am început să respir greu, să fiu întunericul, să mă îndrăgostesc de tristețe; Eu, cel fin ca nisipul si frumos

înțeleg că aici e linia de sosire. că trebuie să încetinesc, să privesc un pic soarele, să citesc, să ascult muzică, să fiu în formă pentru. mai înțeleg că tu (peste cinci ani?) vei fi

în dimineața aceea de sâmbătă, când tu ai început să mori încetul cu încetul dormisem puțin, iar cafeaua amară îmi alerga prin vene și tresărea odată cu roțile mașinii pe drum, sub țipătul

Iată, stau față în față cu dragostea, ca înaintea clapelor unui pian așezat în Gara de Nord în beznă totală când, din greșeală, degetul meu rămâne singur cu umărul ei în foșnetul

deja începuse să picure când pe poartă a intrat tata mi-a zâmbit lin și mi-a întins pâinea pe care îl rugasem s-o cumpere pentru mine am luat-o și l-am întrebat dacă mai are nevoie de bani nu

Dragostea nu cântărește, Nu numără zilele și nopțile Nu lovește când este lovită și nu caută decât fericirea iubitului ei și nu curățirea acestuia, pentru că iubitul, marele iubit, se topește

Domnul Poet privește în ochii tăi și visează Soluția. Marea problemă e în mâinile tale, în felul în care tai pâinea și așezi șervețelele înaintea Sa. Dar el nu va mânca și nu va bea pentru că

-Aaaa, dragul meu prieten, iubitul meu, tocmai la tine veneam...Ce fericire să dau peste tine, fix în mijlocul Londrei, când te știam la mile depărtare, la Paris, ooo, Paris....da, da.... și

motto: Când ai o dragoste perfectă, Samuel, nu îi dai dracului cu piciorul, ci lupți pentru ea, iubirea mea. Permiteți-mi, multpreastimate gărzi, să îngenunchez înaintea Alteței Sale Regale și fără

Sufletul meu, cum mă iubești tu? Fii atent, iubitorul meu, ce sunt eu pentru tine: Sunt un bărbat, așa e? Sunt mai mult? Și mai mult? Îngerul care mângâie Soarele mort? Animalul de circ,