Maria,

deja începuse să picure când pe poartă a intrat tata

mi-a zâmbit lin și mi-a întins pâinea pe care îl rugasem s-o cumpere pentru mine

am luat-o și l-am întrebat dacă mai are nevoie de bani

nu avea și oricum era aproape întuneric

iar noi cu spatele lipit de zidul fierbinte al casei sub streașină

priveam cerul ploaia și gardul înalt

să fi fost vreo zece minute cât am vorbit așa umăr la umăr

dar să nu plictisim cititorul cu intimități desuete

nici cu traume din copilărie ce s-ar fi putut strecura pe sub frunzele nucului

în timp ce mosorul conversației se strângea tot mai mult prin logica discursului sentimental

dintre un fiu și un tată într-o împărăție îndepărtată

pe o mică planetă cu o singură floare

să ne privim draga mea ca și cum tu ai ști

cum au înălțat ei singuri zidul casei acesteia

și au pus umăr la umăr când au ridicat poarta de fier

și de aceea te întreb dragostea mea

ce fel de lacrimi sunt acestea

când deja uite ai văzut pâinea și o ceri lovind în geam cu mânuțele