Poezie
(despre mobilitatea și perversiunea extremă a Vieții)
1 min lectură·
Mediu
mai visezi uneori
sărutându-mi umărul
și tot nu deschizi ochii de frică să vezi
cum pe spate-mi coboară un trandafir alb
ca un șarpe subțire
și-odată cu el trece prin tine și suflă suflă amar
îngerul sticlar
mai aștepți puțin
și visezi iar
să te iau în brațe aievea
așa cum îți ridici dimineața copilul și-l gâdili
și iar nu deschizi ochii să vezi
buzele mele foarte aproape
și tremurul lor cunoscut
o aripă albastră de fluture
infinit de aproape
de altă aripă
și-odată icnești să vomiți îngerul și fluturele
și tot bestiarul poetic
și știi că nu poți vai
vai
te târăști puțin mai încolo
și încă puțin
ți se deschid ochii mari
tot mai mari
să nu uiți
(și-ncepi să te legeni)
să nu uiți
iadul tău personal
și-ncepi să te bucuri
și intri pe facebook
003.010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “(despre mobilitatea și perversiunea extremă a Vieții).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/14051982/despre-mobilitatea-si-perversiunea-extrema-a-vietiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.