Poezie
Un behăit, pe lunca mică
1 min lectură·
Mediu
De azi mi-am zis: mamă, îmi las,
umbrela roșie acas!`
Să plouă, mamă, picură pe masă
cum erai mata`
mireasă!
Frumos ca mine și deștept, e drept, mai rar
Nu, n-am să mor, matale lasă!
Au fost ele, ploi mai mari, dar n-avui greață!
În altă viață fost-am rață!
Cu mine, uite, iau un săculeț
de flori
s-arunc cu dânsul pân`
la
nori!
Și Soarele va cugeta, micuța
mea,
Ce fir de păr să-ți luce
iar
ce dinte strâmb și care os
și aerul curat de luncă
ce mi-ai fost!
Să ne petrecem până-n prag
Iubirea că, tu știi,
fugim, acuș-acuș! ( Nu-mi lăcrima, ei, aș!)
Să-mi faci cu mâna, că mă vezi;
eu sunt mezinul dintre iezi
c-o păpădie, ba nu, două,
una ție, una mie!
(una Domnului, că-s trei! E-hei!)
Să nu sufli, să nu crezi
că mai fac filozofie!
(Și nu-mi boci, te rog frumos
că vin la tine, maică,
și te bat,
și pe față și pe
dos!)
Un suflet am, măi, păpădie,
și s-a rupt!
Mai bine suflă!
Da, mai bine hai!
Dă-mi mâna, iute, dă-mi piciorul
Hai, să zburăm amu amu
cu dorul!
002.666
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dorin cozan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 189
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
dorin cozan. “Un behăit, pe lunca mică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin-cozan/poezie/14053306/un-behait-pe-lunca-micaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.