Lentila

A trebuit întunecarea să mă acopere precum un trup iubibil încă din vremea când am început să respir greu,

să fiu întunericul, să mă îndrăgostesc de tristețe;

Eu, cel fin ca nisipul si

frumos ca o lacrimă.

Poate m-am iubit prea puțin si am crezut ca marele Democrit că frumusețea iubitului intră în porii iubitorului si-l luminează

si privirea lui nu se satură

niciodată.

Dar eliberarea

nu vine când vrei

si dorul rămâne. Există tehnici, spunea înțeleptul, de curățare a privirii îndrăgostite

cea mai mare, iubitule, este propria renunțare.

Va răsări Soarele. Îmi aud respirația, îmi amintesc grația ta -

va fi bine.