Dansul pe lună

Costin, foarte bine ai zis de ironie si celelalte finețuri. Am invatat, inca de cand eram tanar si cuminte ca un manz (nu ca acuma n-as fi), am invatat zic un lucru simplu: ca oricum ai spune, ce spui e fundamental. Iar atunci cand poemul iese bine (pentru ca nu putem fi in fiecare zi geniali - si ma refer aici si la mine; paradoxal, nu?), el sta pentru el insusi. si cand luminii lui i se mai adauga inca una, nu pot decat sa ma inclin...

Ottilia, ma bucur ca si o doamna a subscris betiei de cuvinte din acest text. Ma dadeam azi huta-huta in hamac cu Maria (de fapt ea ma legana si eu cantam...in fine)si ma gandeam ca, da, sunt zile in care suntem regi si zile in care suntem sclavi. iar atunci cand ziua e rea, imi spun ca nu ma ridic si nu fac nimic. dar stiu ca apoi voi fi din nou puternic si stralucitor si cineva imi va vedea aripile cu care, iata, am luat-o pe miriste cu gratie...Multumesc pentru lumina ta.

Dragii mei cititori, mister K isi ridica palarioara si va saluta!

Chestia asta cu adresarea "baby" a spus-o bine Cărtărescu și au mai spus-o și alții. Și tu, în alte câteva texte. Sigur, tu spui altceva.
Deși lexicul poetic este altul, mi se pare că prea mult insiști asupra aceleiași formule poetice. Fără îndoială, toți poeții pot cădea în manierism, important este, vei zice, să aibă o manieră proprie.
Până la urmă, nici pe tine nu te ocolește "beția de cuvinte". Doar că pe la tine este și un vin (chiar poetic) de calitate.
Dacă unii au renunțat complet la punctuație și la litera majusculă, tu cred că ai ales o altă cale de a eluda norma, scriind cu majusculă când te taie capul. Adică și la unele verbe, pe când un substantiv propriu e scris cu minusculă. Dar, uite, după ce am scris acest ultim rând, mi-a trecut prin cap faptul că nu e simplă greșeală de redactare, ci o eludare voluntară a normei. Până la urmă, poetul e normal, ca să respecte și norma? La început, cuvântul"Caezar" e scris cu majusculă, drept expresie a unui eu cam grandoman; apoi minuscula înseamnă coborârea sa pe Pâmânt, unde cezarul nu e decât un oarecare iubit. Și cum Ea vrea să îi dea Cezarului ce este al Cezarului, ce poate face decât să îl sărute "unde îl doare mai mult"?
Poate părea un comentariu prea acid, însă nu este. Mie îmi place cum scrie Cozan, de aceea și sunt așa de exigent cu el.

Și dacă tot scrii cu majuscule cuvântul "toți", adaugă, naibii, și prepoziția "pe"!

am facut-o pentru tine, dragul meu arbitru al elegantei.