Regenerare
când m-ai lăsat în urmă încă aveam gust de carne o femeie care își pierduse conturul un mal în care valul desenează mereu ce vrea el câteva moluști transparente nisipuri... *** am
DMDiana ManailaReview
inima cuprinde îndeajuns hău suficientă obidă încât să te transforme într-o vietate anostă cu falangele uşuind pe sub crivăţul aprig tragi o carte pe dos şi chinta roială devine cea mai
DMDiana ManailaPerfid
sunt generaţii de femei care se ghemuiesc în istoria ta de bărbat dârz care le creionează pe sâni căteva croquis-uri frivole ce, în realitate, nu înseamnă nimic astfel îţi iei puterea din care
DMDiana ManailaÉcart
oamenii te mint, păcălesc, te înghesuie pentru ca ești bine, pe buze sunt culori de cireșe şi ai o alură frumoasă cu o tristețe blândă, care desface braţe este o greșeală să crezi altcumva să nu
DMDiana ManailaLinişte cu iz de toporaşi
te ghemuieşti domol ca într-o vatră aurie sub care mocnesc doi trunchi împletiţi în coadă de cal purtată pe umerii goi, la malul Dunării de unde vin şi pleacă mii de priviri
DMDiana ManailaAprés l'amour
da, m-ai iubit cu mantă, a fost ca şi când nu mă prind că Les Chansons de Dalida nu ar fi fost pentru mine inima mea, un soi de casă memorială cu un pridvor suav în care poposesc cititorii în
DMDiana ManailaSteluțe
când m-ai lăsat în urmă încă aveam un gust sidefiu o femeie care iși pierduse conturul un mal în care marea desenează mereu ce vrea ea am învățat să pun cuvânt lângă cuvânt să așez inima
DMDiana ManailaSanglée
ce ascunzi pe sub brad? o mână de poeme un pahar gol o treime de ceas în care-mi amintesc despre tine un fermoar atârnând pe o secţiune de umăr câteva artificii din strada Domnească nu am
DMDiana ManailaContent
ești mult prea “poetesă”, prinţesă, peiorativ sensibilă, s-ar spune, pentru ziua de azi când întrebăm AI despre împărăția aortei ne filmăm insistent, ne iubim, povestim, prunci sidefii ne
DMDiana ManailaVersiuni
vreme de cuibărit, o ploaie târzie zgribulind gândurile „Portretul lui Elisabeth Lederer” - probabil cea mai scumpă pictură modernă pare că te privește în creștet ca și când ai fi ţinta
DMDiana ManailaRandări
va ninge curând vom căuta locuri de culcuşit, de mirosit sânge bând cupe fierbinţi, ceaiuri cu anason vom sufla în pumnii cei mici, vineţii, amintindu-ne anul ce a trecut copiii au crescut au
DMDiana ManailaReformulări
mi-e uneori dor să îți scriu în ritmul sângelui cadența acelei iubiri nevropate în care timpul se așeza în genunchi cand noi respiram simbiotic doua epifite în cautare de dragoste aşa am
DMDiana ManailaAproape de Moldova
noi locuim aici la o aruncătură de marele roșu ne-am făcut platoşe din piele lucioasă avem genunchi blânzi, dar carnea e fermă ca un sân mângâiat suntem soldaţii dârzi ai gândurilor noastre
DMDiana ManailaIpostază
vremea frunzelor, mustului, filmelor bune, tăcerii ne chircim liniştiți, dăm drumul la centrală este momentul în care ne privim atent pielea după încă o vară cu soare, noile alunițe,
DMDiana ManailaSecvente 6
îmi place să simt ploaia, frunzele, rădăcinile, sensul iutele, sarea şi vinul pudrat să ascult Beth Hart şi să îmi privesc venele pulsând compulsiv în ritmul toamnelor descrescătoare știu câ
DMDiana ManailaVa et vient
mi-e dor de vacanţă să picur nisipul în palme să îl fac clepsidră să mă opresc pe malul albastru așezând cerul la capătul gleznei mă întreb cât va ţine lumina cât vom împleti vântul ne
DMDiana Manaila20 – Hana – aniversare
aș fi călătorit aș fi lâncezit pe plaje aride bântuind din apus în apus cu sandale de iută și o cupă Chablis în rochița de in caramel fredonând Chantal Chamberland
DMDiana ManailaSecvențe 6
fiecare zi este o geometrie în care mă lungesc ca o umbră într-o baltă de ploaie, o reflexie vagă privesc ordonat, consecvent am fost educată conform să îmbrățișez verbul a trebui pe care îl
DMDiana ManailaSecvențe 5
pretind că înțeleg sensul minusculei vieți în care mi-ar plăcea să mă lăfăi până la capătul literei mari să îmi închipui lumea sub forma dorințelor mele ascunse sub soarele anzilor cordilieri pe
DMDiana ManailaIți tot repet de-un timp
că inima mea are o structură firavă, o pânza de păianjen în formă de aripi argintii și lumină cu oglinzi și fetițe zglobii ce îți piaptănă vesele barba cu tine îmi place să râd, să învârt
DMDiana ManailaDimanche
gânduri lăsate pe pernă, în zori linia sânilor sidefii, pulsul, cupa cu iz de prune uscate, grand cru aș săpa tranșee, aș căuta sudoare, aș bate pas de defilare fix pe Platoul Antarctic aș
DMDiana ManailaSecvente 4
viața tatălui meu e la știri râde, plânge, întreabă de Hana calculează impozite, taxe, cât la sută suntem absenți din viața lui sihastră devine dispneic, alergic la orice formă de liniște
DMDiana ManailaSolar
să îmi povestești despre vară despre zumzăitul din cer, iar eu ciocolatie silabisind nisipul auriu, ascultând ritmul mării într-un ghioc mic, sidefiu ca și când lumea s-ar reduce acolo în
DMDiana ManailaPrin venele moi trec herghelii de cai andaluzi
port rochia din tafta în care am făcut dragoste până la înălțarea soarelui când umbre gri se-arătau pe străduțe niște musafiri nepoftiți doi vâslași și o luntre tăcută pe Dunărea lină am
DMDiana ManailaSecvențe 3
sunt gândul tău frumos pe care îl acoperi cu grijă ca pe o vietate firavă, o fetiță desculță și nu e frig deloc, ci numai teama că îndepărtarea ar presara nea sau totul s-ar divide lăsându-ne în
DMDiana ManailaSecvențe 2
foamea este un animal hulpav care roade din tine până îți țâșnesc cuvintele unele vulgare precum niște femei la marginea străzii, altele sub formă de urlet, ecou lung, dureros ca un ulcer gastric
DMDiana ManailaChallenger Deep
intersecția cerului cu pământul este despre noi despre cum încercăm să îl ținem de mână pe Dumnezeu uneori mai buni, alteori mai stângaci cu un fel de teamă de a pierde secunde știm bine că
DMDiana ManailaInsemn
Și poate că suntem îndestul de cuminți, de smeriți pentru o patrie încercănată cu prea puține arcuri, platose, cu vocea prea lină avem doar tăblițe de scris să ne țină de cald, să rămânem
DMDiana ManailaOra de staniol
tu știi că sunt vie mereu pentru tine inima umblă descheiată pe străzi îți merge la pas, știe ca te plac si îți scriu poezii iar tu mă recunoști am același miros de femeie care te întoarce
DMDiana ManailaMinută
noi ne lipim privirile de trenul care va opri nicăieri într-un spațiu cu gânduri frumoase un ungher cu iederă bună să ne ținem de mâini și să împletim bărci cu care să vâslim până departe unde
DMDiana ManailaAzi
scriem poezie in loc sa trăim ne dăm intâlnire in drumul spre casă iar merii infloresc si noi decojim pagini albe *** tu plamadesti cuvinte sa avem ce pune pe masa sa omenim timpul poate
DMDiana ManailaȘi
nu e atât de greu sa fii blând să împarți zahăr candel furnicilor să cuprinzi strâns la piept femeile care descântau ceaiul, puneau sare călduță în dreptul durerii poți să dai binețe lăcustelor
DMDiana ManailaTu
mă purtai la braț și mi se părea că Dunărea este o poezie în care nimeni nu se va îneca vreodată copiii cresc singuri iar diminețile miros a scorțișoară uneori gândul o ia țopăind
DMDiana ManailaDuminică
oamenii nu trăiesc nu știu să se abată din drum pentru o poveste zglobie o vafă cu rom o plimbare la braț pe o cărăruie în care Dumnezeu fluieră oamenii merg la pas într-o cumințenie
DMDiana ManailaSecvențe
eram frumoasa lumii agățam la rever soarele în inima mea răsăreau toporași tu îmi descântai fricile îmi făceai coadă spic toată lumea știa ca te-am primit acasă ca sunt femeie blândă și
DMDiana ManailaRevenire
Când reîncepi să scrii după o lungă lipsă în care inima ta creponată a făcut ghirlande în jurul plecării după ce ai cules umbrele din trupul tău mic și le-ai înghesuit în cerneala albastră
DMDiana ManailaMoment
Azi nu am chef sa fiu protocolară să ascult știri să hrănesc protozoare să donez iubire niciunui ONG azi nu voi fi conformă voi umbla în picioarele goale îngropând liniștea voi face un
DMDiana ManailaVernal
Eu mă implic ajut văd consider că trebuie este un verb de căpătâi mama m-a învățat că lumea nu așteaptă să se pregătească aorta de triplu tulup Salchow si alte scheme exigente de supraviețuire
DMDiana ManailaNu am putut uita
știi ca nu uit ușor tăcerea aceea ca de după o moarte ai venit ai plecat ai săpat în mine precum într-un mal m-ai lăsat sa cred ca sunt cel mai trist om din lume o păpădie purtată de vânt eu
DMDiana Manaila1 Martie
Cel mai frumos Mărțișor este o mamă-n viață.
DMDiana ManailaDespre
mersul înfipt al zeițelor lumii, gene împăiate, botox dezacorduri pe linia sânilor noxe, politețuri hibrid trageri în poligon simple exerciții de acomodare cu o poezie în doliu la și peste
DMDiana ManailaIpostază
Dimineața imi ascult ticăitul cu borcanul la tâmple fix cum făceau și vecinii cândva prin pereții vernil când mama asculta pe ascuns Radio Europa Liberă și era frumoasă ca o primăvară stau
DMDiana ManailaAmurg
portjartierul oricărei femei este un poligon însorit din care s-a tras fix în inimă scriu....vreau să scriu până îmi dă sângele pe dinlături, până se termină numărătoarea pară și începe
DMDiana ManailaLinistea are vocea ta
și nu te-ai oprit niciodată să aluneci în mine ca un untdelemn să te ghemuiesti să te-nclini să-mi aduci apă vie să-mi asezi lacrămioare în glastră oameni noi vin și pleacă oameni noi se
DMDiana Manaila