Vernal

Eu mă implic ajut văd

consider că trebuie este un verb de căpătâi

mama m-a învățat că lumea nu așteaptă să se pregătească aorta de triplu tulup

Salchow si alte scheme exigente de supraviețuire la greu

zi de zi lupți dregi pui cap la cap grăunte dai o mâna de ajutor bătrânilor

pe stradă nu arunci bilețele cutii șervețele nu stai nicicând cu coatele pe masă

saluți civilizat

spui sărutmana mandrililor din Micro 40

impozitele le plătești la timp

așa am crescut de la rădăcină și pană la gulerul ferm al rochiței din care se arată

zveltă frumoasă mereu curgătoare aceeași femeie prin care se înalță genunchii cei mai rotunzi și mai albi

huța-huța

se leagănă încet o mână de oameni pe care îi cunosc și- i iubesc

timpul mă apucă de umeri și îmi zâmbește ca un copil după scăldătoarea dintâi

huța-huța

iubirile vin, trec, se amestecă, devin o pulbere cu care îmi primenesc inima

mama mă descântă de rău din lumea ei de dincolo de lumi “răsărită-sită șade-o fată despletită

c-un ochi de apă și unul de foc…”

aștept o secundă care să mă despartă ca pe o consoană între două vocale

aștept s-alerg goală într-o silabă zveltă a nepăsării

și să culeg brândușe movii.