Randări

E o trimitere, desigur, nu dau cu parul doar sugerez. Textul tau nu este descriptiv intr-o maniera ultimativa, ci intr-una introspectiva. Ca o doza de cianura adminiatrata cu regularitate in scop de dezumanizare asistată, de fapt de parasire a corpului fizic. Si pe acest parcurs se petrec lucruri. Acum ca am.scris si eu ieri un poem similar nu ma pot abtine sa iti dau o veste proasta: in Bucuresti vine iarna si iar nu va ninge. Felicitari.

Am citit încă de aseară textul. Mi-a plăcut. Văd că ai schimbat și titlul.
Typo: " sulfa".

Ne apropiem de granița dintre ani, peste anul vechi se va depune zăpada trecutului, iar anul nou va începe cu inedite obiective cristalizate de o dorință arzătoare de a le îndeplini.

Bogdan, cred ca in poem exista un melanj, o intersectie petalata a “ultimativului” cu “ introspectivul” la care faci referire…..si, da, fenomenul decorporalizarii isi are locul doar pentru a integra in medidatie…pentru a aprofunda…
George Pasa, multumesc pentru atentionare si pentru trecere…..am obiceiul de a tot “ciufuli” textul dupa ce-l postez, de a-l transforma…nu stiu daca deranjeaza administratorii platformei….si in toata efervescenta acestor metamorfoze, mai mananc si litere…
Otilia, da, cu siguranta, fiecare iarna in plus ne deschide mai mult, mai adanc, sipete in care am tot asezat lucruri, trairi, nuante.
Razvan Rachieru, multumesc pentru citire si apropiere….si, da, anul vine, anul pleaca…..Bogdan Geana, va ninge si la Bucuresti, veti vedea!