Poezie
Reformulări
https://www.youtube.com/watch?v=MiAoetOXKcY
1 min lectură·
Mediu
mi-e uneori dor să îți scriu în ritmul sângelui
cadența acelei iubiri nevropate
în care timpul se așeza în genunchi
cand noi respiram simbiotic
doua epifite în cautare de dragoste
aşa am scris poeme, încolăcindu-ne,
ne-am iubit ca nebunii cu piei bătătorite de răsărituri albe şi mult prea lungi apusuri
îmi amintesc și-acum
şi toată lumea aceasta imensă
prinsă într-o butonieră a clipei
devine un teatru mic
fără de spectatori
doar cu o cortină
zvâcnind.
02479
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Manaila
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Manaila. “Reformulări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-manaila-0062124/poezie/14195762/reformulariComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Când peste “lumea aceasta imensă” se coboară “cortina”, “devine un teatru mic” având ca actori oameni-marionetă care sunt nişte “spectatori” uitându-se la piesă fără să o vadă, căci ei văd doar ceea ce înțeleg.
0
DMcortina aceasta "zvacnind" este fix proiectia zbuciumului nostru, luptelor interioare, spasmelor, regretelor, aripilor frante sau intinse in jurul umerilor celuilalt, dorintele, toata aceasta traire imensa care se interpune unei lumi aproape transparente...pentru ca aceasta a devenit mica, din ce in ce mai mai mica ,aproximativ imperceptibila in fata imensitatii a ceea ce simtim.
0