Poezie
Secvențe
1 min lectură·
Mediu
eram frumoasa lumii
agățam la rever soarele
în inima mea răsăreau toporași
tu îmi descântai fricile
îmi făceai coadă spic
toată lumea știa
ca te-am primit acasă
ca sunt femeie blândă
și îți scriu poezii
timpul are un soi
de a descleșta colții
de a turna miere
peste laptele cald
amintirile fug precum
copiii lumii la marile colegii
din marile orașe fantomă
unde însingurarea este o impărăteasă
cu sânii sticloși
mi-am imaginat c-ai plecat
carnea mă strângea în dreptul taliei
precum un elastic.
041143
0
DM