Secvențe 6

fiecare zi este o geometrie în care mă lungesc ca o umbră într-o baltă de ploaie,

o reflexie vagă

privesc ordonat, consecvent

am fost educată conform să îmbrățișez verbul a trebui pe care îl conjug zâmbitoare ca și cum aș rosti Tatăl nostru cu o ipocrizie ingenuă

bisericile mele au miros de smirnă, au turle înfipte în pieptul văzduhului alb

nu sunt cerșetori în inima mea, doar câteva mlădițe de laur

când mama trăia, umblam cu o cheie de gât,

dădeam binețe până și moliilor cuibărite în astrahanurile ei argintii

știam că lumea este un culoar definit,

se circula numai în zilele pare

tata pescuia la Priza Dunării,

aveam ce pune pe masă, ascultam pe furiș Radio Europa Libera

si ne ghemuiam în brațele lui infinite

vecinii ne priveau prin vizoare verzui

și totul avea o cadență cuminte

doar câteva pisici sforăiau îndelung

într-un tablou cu miros de magiun și zacuscă

în timp am învățat lucruri noi

cum lumea e o pânză de păianjen în care te poți afunda ca o drosofila melanogaster

când unii îți încearcă aorta pentru o biopsie absurdă

dar tu te știi întreg, sănătos,

cu inima înfiptă-n amintiri

suflând păpădii

ca și cum ai visa.