Poezie
Content
1 min lectură·
Mediu
ești mult prea “poetesă”, prinţesă,
peiorativ sensibilă, s-ar spune,
pentru ziua de azi când întrebăm AI despre împărăția aortei
ne filmăm insistent, ne iubim, povestim,
prunci sidefii ne gânguresc on-line
prin multinaţionale absurde
glovo livrează irişi purpurii
noi căutăm poeme de-alăptat
pentru că mai sperăm
râcâie golul pe sub pielea sticloasă
o cârtiță cu iz de arahide
umbrele merg la pas
ca niște soldăței argintii
din ce în ce mai singuri, mai pătrați
sunt vremuri de război
pentru că îi zărim ghemuiți, cu genunchii la piept în poveşti virtuale, anoste
şi nu le este dor
şi pare că nici frig
ei sunt eroi bitcoin, medaliaţi Rasdaq
odinioară ne întâlneam pe ceas, în parcul Eminescu, pe Domnească
lingând vafe fistic, trăncănind fără sens
şi dragostea aceasta mioapă
se ondula în vibrații superbe
lipsite de script
pentru Chat GPT.
03366
0
Contrastul dintre "vafe fistic, trăncănind fără sens" și "eroi bitcoin / medaliaţi Rasdaq" este unul neliniștit și precis. Iar nostalgia transformată într-o constatare clinică a golului.
Și ideea că dragostea "se ondula în vibrații superbe / lipsite de script / pentru Chat GPT" - ironic și trist, mai ales că textul însuși devine un paradox: o poezie care strigă că poezia nu mai are loc, dar care există tocmai prin acest țipăt.