Poezie
Challenger Deep
1 min lectură·
Mediu
intersecția cerului cu pământul este despre noi
despre cum încercăm să îl ținem de mână pe Dumnezeu
uneori mai buni, alteori mai stângaci
cu un fel de teamă de a pierde secunde
știm bine că ziua de astăzi este o cană cu lapte
pe care o păzim să nu dea deodată în foc, să dispară într–o clipă
când totul se transformă în fum, într-un zaț
***
ieri povesteam cu Alina de mână în aula magna, pe Gării
despre năzuințe, idei, poșete cu flori de cireș și alte prostii
în care țopăiam cu rochițe și cercei candelabru
trăim vremuri grele, spuneam,
trebuie să fim blânde, să votăm, să muncim
să ducem copiii la școală, să învingem roborul
să facem proiecte, Conaf, să nu cheltuim inutil
***
liniștea a venit abia azi, sub forma unui rmn godafil
a unei leziuni binedelimitate pe un sân minunat precum un bujor
când am înțeles că pământul este atât de aproape de cer
sau cerul poate fi atât de aproape de noi...
061.167
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Manaila
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Manaila. “Challenger Deep.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-manaila-0062124/poezie/14190306/challenger-deepComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓Textul este sensibil și are calități literare, însă, aveți multe semne diacritice lipsă, în special la „ă”. Vă rog să verificați!
0
DMam scris compulsiv, pe telefon....am intervenit pe text cu diactritice...multumesc, George Pasa.
0
GPl-am citit și eu de mai multe ori, am văzut că l-ați reperat și pe „atât”.
Textul e dureros, aproape m-ați lăsat fără cuvinte. Sper ca finalul să fie doar ficțiune, deși...
Textul e dureros, aproape m-ați lăsat fără cuvinte. Sper ca finalul să fie doar ficțiune, deși...
0
DMchiar nu e fictiune.
0
EPDistincție acordată
Din punctul meu de vedere, o supunere prin spunere simplă a unui firesc dramatic, dar nu dramatizat, și un aproape tragic confesional lucid, fără convulsia tragismului. Personal, rezonez întotdeauna cu astfel de texte care devin de fapt voci care mă trag de mânecă și îmi spun "adu-ți degetele în coasta mea".
Nu mă atrage neapărat subiectul textului sau faptul cotidian, ci curajul confesiunii și mecanismele de coping care îl debarasează de zorzoanele inutile ale tristeții și îl trimit în lume firesc și bine făcut. Că tot veni vorba, în opinia mea, partea a doua mi se pare superbă, puternică, perfectă pentru rolul cu care a fost inserată: acela de ancoră între prima și ultima parte, sau cum îmi place să cred, o decorporalizare obligatorie care pregătește suportabilitate a finalului.
Nu mă atrage neapărat subiectul textului sau faptul cotidian, ci curajul confesiunii și mecanismele de coping care îl debarasează de zorzoanele inutile ale tristeții și îl trimit în lume firesc și bine făcut. Că tot veni vorba, în opinia mea, partea a doua mi se pare superbă, puternică, perfectă pentru rolul cu care a fost inserată: acela de ancoră între prima și ultima parte, sau cum îmi place să cred, o decorporalizare obligatorie care pregătește suportabilitate a finalului.
0
DMpoemul a curs intr-un moment cu incarcatura dramatica, intr-adevar, intr-o maniera convulsiva...fix asa.
0