Poezie
Secvente 4
1 min lectură·
Mediu
viața tatălui meu e la știri
râde, plânge, întreabă de Hana
calculează impozite, taxe, cât la sută suntem
absenți din viața lui sihastră
devine dispneic, alergic la orice formă de liniște pură
ca și când lumea aceasta a devenit jug, o morișcă
care ne cuprinde și ne mărunțește speranța precum un mălai
bun, blând, înalt până la creștetul cerului
cu o mustață fermă și un pas hotărât,
Vania, cum îl striga mama odinioară,
îmi încălzește inima la piept
mama a plecat prea devreme ca într-o visare turcoaz
o dantelă de smirnă și busuioc
ea colora lumea
aduna oamenii
ii așeza la rând
sublinia cuvintele frumoase
mama găsea aripi
ea era Margo pentru cei ce-o iubeau
cei care au rămas se grăbesc să trăiască
fiecare în forma lui geometrică
un cerc, un pătrat, un dreptunghi unghic
discutabil sau pur și simplu neinteresant
înaintând discret, atât de consecvent
pe drumul spre casă, nedepăsind conturul
hărții de zi cu zi
dragostea pare o formă constantă, un tic,
un ritual ascuns sub cearșaful boțit dimineața, simetric,
pe când inima mea prinde căluți de mare
prin Catalonia sau Palawan.
00287
0