Poezie
Steluțe
1 min lectură·
Mediu
când m-ai lăsat în urmă
încă aveam un gust sidefiu
o femeie care iși pierduse conturul
un mal în care marea desenează mereu
ce vrea ea
am învățat să pun cuvânt lângă cuvânt
să așez inima într-un șir de matriuști
care mai de care mai fosforescente, mai vii
mă prind în oglindă de umeri și îmi spun
ești atât de înaltă!
Statuia Unității
arborele Sequoia
un pendul acadea de care se împiedică
toate acele cuvintele care încep cu D
și care se termină în brațele tale
îmi umblă prin cap lilieci aurii
ce se îndrăgostesc de lumină
arici de cerneală
furnici-catifea
să știi că te aștept
cu pântecul rumenit de colinde
să împrejmuim tot orașul
cu gângurit moviu.
00279
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Manaila
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Manaila. “Steluțe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-manaila-0062124/poezie/14196746/steluteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.