Poezie
Tu
1 min lectură·
Mediu
mă purtai la braț și mi se părea
că Dunărea este o poezie
în care nimeni nu se va îneca vreodată
copiii cresc singuri
iar diminețile miros a scorțișoară
uneori gândul o ia țopăind înainte
iar clipa se îmblânzește, îmi merge la pas
îmbrac poezia cu hainele tale
până îmi miroase a dragoste
până te recunoaște
pentru că inima mea
este o femeie legată la ochi.
00802
0