Dana Banu

Uite așa i-am transformat în niște soldăței de plumb pe toți cavalerii mei cu armuri strălucitoare. I-am așezat pe pervazul ferestrei, am început să îi număr, nu știu cum se făcea dar mereu îmi

Alunecos om. Uneori pare atât de aproape încât îi poți simți respirația pe obraz apoi dispare de parcă nici nu ar fi existat vreodată. Greu de imaginat că este o ființă reală. Și mai greu e să

ceasul meu cu lanț purtat la buzunarul vestei cu capac aurit și semne într-o limbă îndepărtată această femeie care se definește prin riduri interioare cum tocul ei de aur fin pătrunde în carnea

umbrind această transparență adevăruri mutilate acoperite cu pietre aproape funerare doar treceri prietene doar treceri lamura e întotdeauna în altă parte îți spui îmblânzind neîncetat tremurul

Căldura urcă în spirale transparente până sus înspre ultima treaptă a scării de lemn. Printre gene poți să observi lucrurile din jur privindu-te cu dragoste. Oameni nu. Doar lucruri. Oamenii nu pot

1. Știam despre el doar că uneori mă mințea fără niciun motiv. Atât. Doar că uneori mă mințea fără niciun motiv. Mă privea lung iar eu chiar nu înțelegeam nimic din omul ăsta, îmi venea să îi dau 2

Poți să îți spui vine iar noaptea și dacă spui cu voce tare chestia asta e bine, se face dimineață. Poți să îți spui nu-i nimic, chiar nimic, încă o iluzie care dispare exact așa cum a venit, adică

locuiește printre arbori cu nume exotice printre blocuri tramvaie și stele împachetate în hârtie velină traversează poduri vinde iluzii discută îndelung despre soldățeii de plastic și despre

Neadevărat spune el, neadevărat poezia trebuie îndelung supusă trebuie să o iei deodată și să o arunci către aștrii doar doar nu s-o mai întoarce-napoi să spunem deci cuvinte să ne ucidem

la zidul plângerii am pus o piatră rotunjită de ape îndelung trecătoare din piatra aceea spre primăvară a încolțit luna rotundă a distanțelor noastre am lăsat în urmă bărbați zvelți cu tâmple

În perioada 7-31 mai, în orașele București, Brașov, Timișoara și Iași va avea loc ediția a XIII-a a Festivalului Filmului European. Evenimentul celebrează diversitatea europeană, publicul cinefil va

în fața blocului meu de acum dincolo de soare nevăzută de nimeni vremea în care spuneai nicicând doi poeți nu au stat mai aproape uneori mai trece câte un avion desenând o dâră uriașă pe cer toți

până târziu înspre dimineață a curs sânge vacarmul era îngrozitor luminile orașului stinse eram deja un om singur ascuns într-o poezie la marginea lumii doar atât eram mușc din carnea drumului o