Poezie
despre cât de mu(l)t vă iubesc
uite atât, cititorilor
3 min lectură·
Mediu
mai tânar decât ziua ce se naște mâine treceai pe străzi în locul meu
purtai un colț de stea în buzunarul hainei
și surâdeai uimit spre locul gol din dreptul umbrei noastre
nu era frig și nu era nici toamnă prin lume gările ne căutau stingher
nici nu mai știu cum întâmplarea soră ne-a desenat cuminte loc de veci
într-un azil prins bine într-o ramă ce-o vom lăsa în dar urmașilor perfecți
azi dacă scriu e numai pentru tine
clișeele sunt fresh tristețea e intactă
am rupt din carnea zilei un minut îl dau la schimb oricând pentru o viață
dar mă gândesc spre 40 de ani trecând cu pas agale
la nunta imperfectă a soarelui cu luna
la vremea arămie ce-a peticit discret cu fină cusătură o rochie prea albă
.............................................................................
nu vă faceți iluzii iubirea e zăpada absurdă care vine în aprilie sau mai de ce nu chiar iunie uneori
e arșița zilelor de decembrie când treci pe străzi în teniși curați sau imaculate sandale
chestia aceea peste care vrei să treci cu siguranță și desigur deplină demnitate mereu
nu vă faceți iluzii nu doare nu lasă urme nu ucide astea sunt povești( literatura va naște mereu iluzii)
nu rămâne niciodată nimic
oamenii pe care îi știai pe aproape dispar
chiar și tu dispari într-o bună și nebăgată de nimeni în seamă zi
ce astăzi pare pentru totdeauna mâine e ca și cum nu ar fi fost
rămâi doar tu
omul inteligent omul blazat omul fără culoare și rost
omul ce va opri pământul și se va da jos
rămâi acolo suspendat între sentiment și senzație
ca și cum ai urca într-un tramvai din București și ai conversa lejer cu doamna grasă
de vârstă apropiată(sau chiar mai mică)
ea îți explică intermitent cum că: ai o privire obosită domnișoară
dar în rest ești bine nu îți face probleme ar trebui să treci pe un regim vegetarian
și conversația înseamnă din parte ta: desigur aveți dreptate stimată doamnă
ca și cum o poetă urâtă vulgară și cu dublă(sau triplă) personalitate
ți-ar spune despre soțul tău de acum că e bătrân dar se ține bine are și bani fii fericită
mi-aș dori un soț ca al tău
nu vă faceți iluzii iubirea înseamnă să scrii despre o doamnă grasă de vârstă apropiată(sau chiar mai mică)
despre o poetă urâtă vulgară și cu dublă(sau triplă) personalitate
priviți pe fereastră aprilie moare
niciodată repetabil
și ninge
ninge din tot sufletul
zăpezile tocmai ne scriu lungi povești
despre munți
despre noi
despre
iubire
.............................................................
tocmai v-am spus cât de mult vă iubesc
asculta poezia in lectura autoarei
purtai un colț de stea în buzunarul hainei
și surâdeai uimit spre locul gol din dreptul umbrei noastre
nu era frig și nu era nici toamnă prin lume gările ne căutau stingher
nici nu mai știu cum întâmplarea soră ne-a desenat cuminte loc de veci
într-un azil prins bine într-o ramă ce-o vom lăsa în dar urmașilor perfecți
azi dacă scriu e numai pentru tine
clișeele sunt fresh tristețea e intactă
am rupt din carnea zilei un minut îl dau la schimb oricând pentru o viață
dar mă gândesc spre 40 de ani trecând cu pas agale
la nunta imperfectă a soarelui cu luna
la vremea arămie ce-a peticit discret cu fină cusătură o rochie prea albă
.............................................................................
nu vă faceți iluzii iubirea e zăpada absurdă care vine în aprilie sau mai de ce nu chiar iunie uneori
e arșița zilelor de decembrie când treci pe străzi în teniși curați sau imaculate sandale
chestia aceea peste care vrei să treci cu siguranță și desigur deplină demnitate mereu
nu vă faceți iluzii nu doare nu lasă urme nu ucide astea sunt povești( literatura va naște mereu iluzii)
nu rămâne niciodată nimic
oamenii pe care îi știai pe aproape dispar
chiar și tu dispari într-o bună și nebăgată de nimeni în seamă zi
ce astăzi pare pentru totdeauna mâine e ca și cum nu ar fi fost
rămâi doar tu
omul inteligent omul blazat omul fără culoare și rost
omul ce va opri pământul și se va da jos
rămâi acolo suspendat între sentiment și senzație
ca și cum ai urca într-un tramvai din București și ai conversa lejer cu doamna grasă
de vârstă apropiată(sau chiar mai mică)
ea îți explică intermitent cum că: ai o privire obosită domnișoară
dar în rest ești bine nu îți face probleme ar trebui să treci pe un regim vegetarian
și conversația înseamnă din parte ta: desigur aveți dreptate stimată doamnă
ca și cum o poetă urâtă vulgară și cu dublă(sau triplă) personalitate
ți-ar spune despre soțul tău de acum că e bătrân dar se ține bine are și bani fii fericită
mi-aș dori un soț ca al tău
nu vă faceți iluzii iubirea înseamnă să scrii despre o doamnă grasă de vârstă apropiată(sau chiar mai mică)
despre o poetă urâtă vulgară și cu dublă(sau triplă) personalitate
priviți pe fereastră aprilie moare
niciodată repetabil
și ninge
ninge din tot sufletul
zăpezile tocmai ne scriu lungi povești
despre munți
despre noi
despre
iubire
.............................................................
tocmai v-am spus cât de mult vă iubesc
asculta poezia in lectura autoarei
0135.240
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 434
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “despre cât de mu(l)t vă iubesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/243559/despre-cat-de-mult-va-iubescComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBuneori un semn e îndeajuns...
mulțumesc, ai dreptate
PS: și eu care îi iubeam pe toți:)))de parcă ar mai fi fost cineva pe aici...
am scris poezia aceasta pentru oameni, un semn îmi e îndeajuns, mi se pare ciudat că vine dinspre Cluj, asta e...vine momentul să plec și eu de pe aici, păcat...
servus:)
mulțumesc, ai dreptate
PS: și eu care îi iubeam pe toți:)))de parcă ar mai fi fost cineva pe aici...
am scris poezia aceasta pentru oameni, un semn îmi e îndeajuns, mi se pare ciudat că vine dinspre Cluj, asta e...vine momentul să plec și eu de pe aici, păcat...
servus:)
0
IPAici e o tristete de lume si de viata. Perfecta poezia. Are Cuvant si-i vie. Te plimba prin marturisiri calde si amare. Si daca e sa vedem bine, poezia aceasta este memorabila. Are-n ea patru poezii. Fiecare din cele patru strofe este o poezie slefuita. Fiecare rearanjare da o alta rascolire. E greu sa te atingi de intangibil. Iau si fac nod din cateva fire. E dimineata tare din ziua de ieri si-i inca prea devreme sa pot sa spun chiar totul...
\"mai tânar decât ziua ce se naște mâine treceai pe străzi în locul meu
purtai un colț de stea în buzunarul hainei
și surâdeai uimit spre locul gol din dreptul umbrei noastre
.....................................................
azi dacă scriu e numai pentru tine
clișeele sunt fresh tristețea e intactă
am rupt din carnea zilei un minut îl dau la schimb oricând pentru o viață..............
nu vă faceți iluzii nu doare nu lasă urme nu ucide astea sunt povești( literatura va naște mereu iluzii)
nu rămâne niciodată nimic
oamenii pe care îi știai pe aproape dispar...........
zăpezile tocmai ne scriu lungi povești
despre munți
despre noi
despre
iubire........\"
De-mi dadeau ursitoarele bagheta de lasat imagini, aici as lasa digul cu algele verzi prinse de pietrele mari. In poezia asta sunt o mie si una de poezii. Se lectureaza la capatul digului unde tipatul pescarusului se completeaza cu spargerea valului. Se canta putin si se tace mult... Intangibil... de dureros si frumos...
\"mai tânar decât ziua ce se naște mâine treceai pe străzi în locul meu
purtai un colț de stea în buzunarul hainei
și surâdeai uimit spre locul gol din dreptul umbrei noastre
.....................................................
azi dacă scriu e numai pentru tine
clișeele sunt fresh tristețea e intactă
am rupt din carnea zilei un minut îl dau la schimb oricând pentru o viață..............
nu vă faceți iluzii nu doare nu lasă urme nu ucide astea sunt povești( literatura va naște mereu iluzii)
nu rămâne niciodată nimic
oamenii pe care îi știai pe aproape dispar...........
zăpezile tocmai ne scriu lungi povești
despre munți
despre noi
despre
iubire........\"
De-mi dadeau ursitoarele bagheta de lasat imagini, aici as lasa digul cu algele verzi prinse de pietrele mari. In poezia asta sunt o mie si una de poezii. Se lectureaza la capatul digului unde tipatul pescarusului se completeaza cu spargerea valului. Se canta putin si se tace mult... Intangibil... de dureros si frumos...
0
IFdana, frumos poem , ca intotdeauna asterni cuvintele cu o dragoste nespusa. lovesti frumos, lovesti cu multa dragoste...
fain,
queeeeeeen
fain,
queeeeeeen
0
ABPoezia aceasta este o artă poetică construită interesant. Mi-a plăcut antitezele din a 3a și 4a strofă.
Îmi place poezia pentru că este vie, nu plictisește cititorul, are dinamică.
Și mesajul se transmite fără distorsionare, este compact și are nucleu.
Am observat aici un alt stil, o voce mai puternică și mai hotărâtă, se merge pe partea filozofică, are destul de multe nuanțe poezia, multe perspective oferă citorului.
Finalul surprinde. Monologul acesta se încheie suspendat de atmosfera încordată din poezie. (și se observă și în prezentarea poeziei, citirea de către autoare).
Mi-a plăcut. Great text.
Îmi place poezia pentru că este vie, nu plictisește cititorul, are dinamică.
Și mesajul se transmite fără distorsionare, este compact și are nucleu.
Am observat aici un alt stil, o voce mai puternică și mai hotărâtă, se merge pe partea filozofică, are destul de multe nuanțe poezia, multe perspective oferă citorului.
Finalul surprinde. Monologul acesta se încheie suspendat de atmosfera încordată din poezie. (și se observă și în prezentarea poeziei, citirea de către autoare).
Mi-a plăcut. Great text.
0
MLai de la mine trei stele mari
si te declar general
pentru fapte de curaj pentru
asumarea adevarului pastrarea
curateniei a ordinii si
si capturarea iluziilor
in poezia aceasta si mai ales
pentru dragostea ce o arati pentru soldatii tai
cuvintele
si te declar general
pentru fapte de curaj pentru
asumarea adevarului pastrarea
curateniei a ordinii si
si capturarea iluziilor
in poezia aceasta si mai ales
pentru dragostea ce o arati pentru soldatii tai
cuvintele
0
SDPai, au spus ceilalti totul. Mie nu-mi ramane decat sa beau vin si ma gandesc la faptul ca femeile frumoase scriu versuri frumoase. Barbatii abrupti (ca mine) locuiesc in prapastii, oricat de senini si calmi apar pe strada.
Bine ca mai apar si femei ca tine prin lume, asta ne face incorigibili: datorita voua scriem si noi una, alta.
Eu citesc tot ce e pe la tine. Ma bucuri.
Sa ai pace,
Stefan Doru Dancus
Bine ca mai apar si femei ca tine prin lume, asta ne face incorigibili: datorita voua scriem si noi una, alta.
Eu citesc tot ce e pe la tine. Ma bucuri.
Sa ai pace,
Stefan Doru Dancus
0
DBchestia aceea cu \"femeile frumoase scriu versuri frumoase\" nu e neapărat o regulă generală, eu cel puțin cunosc câteva exemple strălucitoare gata să îți demoleze afirmația:))
în rest, mă bucur să îți știu prezența constantă și mereu aproape de cuvintele mele
să ne citim cu bine
salut:)
în rest, mă bucur să îți știu prezența constantă și mereu aproape de cuvintele mele
să ne citim cu bine
salut:)
0
NMam avut de ales între a reciti tot textul și a reciti doar finalul. le-am făcut pe ambele. m-am oprit la simplitatea finalului. pentru că dacă e să fie mut, măcar să nu explice. măcar să rămână curajos în a spune esențialul.
începutul e cam lung, adică și te face să gâfâi.
începutul e cam lung, adică și te face să gâfâi.
0
DBrecunosc, inițial am rămas mirată observând că \"ai avut de ales\" să recitești textul acesta, e ok, nu văd cine și ce te-ar putea obliga, în fine, ce să îți răspund, mai treci, poate gâfâitul se va estompa într-un text viitor(sau nu:))venind din partea unui autor tânăr care scrie într-un registru total diferit de al meu pot să spun că semnul de lectură mă bucură,
cu simpatie sinceră,
cu simpatie sinceră,
0
aceasta cu siguranță nu este o iluzie.
frumoasă poemă, în special \"la vremea arămie ce-a peticit discret cu fină cusătură o rochie prea albă\"
stimă, Mishu