mereu, mereu, mereu - voi

Mereu, mereu, mereu - voi

Durere de cap, zi radioactivă în ochi. Am băut și am mâncat, am iubit și am lovit în aproapele meu o noapte întreagă. Spre dimineață a început să cadă o lapoviță dictatorială, eliminatorie. Am fumat o țigară pe trepte, se auzeau până acolo paharele ciocnite și tacâmurile, muzica și zumzetul discuțiilor. Am gândit:

eu scriu pe cealaltă față a poeziei

- frumoasele noastre femei – cuțitele

inimilor ne sunt

până și cromozomii ne-au devenit rentabile

benzinării presărate de-a lungul bulevardului ribonucleic

acolo se-adună desfrânatele și în lipsa noastră

fac sex cu atomii carbonici

eram un monument de pietre ciudate

din mințile mele spre altul veneai

mâna mea

se ducea

spre acea

plecare înscrisă în acte

iar ștefan tăcea

au venit, desigur, toți popii

cereau orișice de-ngropat.

sub ploaia acidă cu zodii

nu-i nimeni aici! am urlat.

atunci dintr-un unghi al luminii

un frate al meu a-nviat.

ștefanii din mine n-au râs și n-au plâns.

cu ochi mustrători au privit

femeie lăsată demult

betonată-ntr-o toamnă.

eu nu cu iubire le-am spus

- cu aprigul oaselor mele

“eu dunga albastră a morții adun

pentru mersul pe jos către voi

păcatele mele

păcatele mele acele”

nimic nu e-ntreg. poate inima mea

care bate secunde permise.

ceva ce nu știm amândoi. poate goi

ar fi bine să știm

să iubim

acest “ooooooooooooooooo…!”

care-i nașterea mea și a ta.

strânge-mă-n brațe tare

- aproape s-a rupt în două

coala mea. strânge-mă cât

poți de tare-n brațe

lumina roșie din drumul

meu oraș județ țară continent

din lumea asta

e grupa mea de sânge.

Seninătate, în sfârșit s-au închis magazinele, barurile, discotecile, hotelurile – mijloacele de transport în comun s-au retras din circulație. Dorm toți, s-au dedat cu toții la paturi, au devenit cu toții ființe adoptate de așternuturi. Fumez. E frig în camera asta, îmi revizuiesc toate marile întâmplări de până acum, pământul se clatină a neîncredere.

S-a luat și curentul nu mai avem nici gaz, caloriferele sunt reci. Dorm cu toții. Fără televizor, radio și ziare. Totul e paralizat în trupul meu, nu se mișcă nici măcar o nucleotidă, nu tresare nici măcar un neuron.

legănându-ne

copii debili fixați pe finalul poveștii

asta încercăm să demonstrăm istoriei

apariției noastre.

am înlocuit lumina cu reflectoare uriașe

sunetul cu super-boxe

privirea – cu gigantice mega-telescoape

mirosul – cu incontestabile fotocelule electronice

palpabilul cu irealul. suntem foetușii neputincioși ai

noului mileniu

ouăle incubate în raclele propriilor căutări.

o, mult prea repede am cules mărul

mult prea necopt era el pentru bietele noastre

configurații moleculare

pentru embrionara noastră capacitate de sinteză

servitorii s-au săturat

îngerii au plecat

sfinții ne-au părăsit

copiii nu mai cred în povești

de adormit copiii.

să-mi aprind încă o țigară, copii, apoi voi continua

să-mi dau foc în fața voastră fără motiv

să nu mă lăsați cu povestea neterminată, copii,

fără generație care să continue flăcările

ce mă cuprind ca un apocaliptic mesaj

ca un sfârșit de legendă spus unor particule

ascultătoare de cernoziom

s-au adunat cu toții

au venit cu părinții în fața ușii mele

m-au trezit în zori să le dau explicații:

ce fel de idei îmi trec prin cap

de nu le mai pot dezlega înțelepții?

îmi bat joc de civilizație? pun la îndoială

învățăturile filozofilor și miilor de doctori docenți?

ha? ce ai de spus? cine te crezi

tu aicea de ne amețești cu povești

pe care nu le crede nimeni?

și agitau pancarte alb-negru și color

pe care scria: “La Slobozia, peste 8000 de familii condamnate la frig”, “Agenda fiscală 2001, ghidul plății celor peste 160 de taxe și impozite”, “Europa? O iluzie”, “Populism, autoritarism și democrație”, “Orbirea intelectualilor”, “Libertatea clandestină”, “Negustoria universitară”, “Lupta cu amnezia” și altele.

stăteam buimăcit în ușă

timid, unul dintre copiii pentru care

istoriseam ultima poveste frumoasă

a evoluției umane

s-a apropiat de mine și mi-a recitat:

“Bună dimineața! Soarele răsare la 7h și 52 min. și apune la 16h și 49 min. Vremea se va încălzi ușor. În această zi, în anul 1847 a apărut, la Blaj, din inițiativa și sub conducerea lui Timotei Cipariu, publicația “Organul Luminării”, care se va transforma în timpul Revoluției de la 1848 în “Organul național”. Aceasta este prima gazetă tipărită în Transilvania în întregime cu caractere latine”.

ei mă priveau furioși

bărbații aveau bâte și degete îngălbenite

deasupra lor strălucea soarele.

ne sfidam – femei gravide începeau să nască

se stingeau lumânările

ne cuprindea pe toți lichidul amniotic

al trufiei

ne simțeam chiar bine apărând pe lume

ca literele pe o pancartă

ca sunetele într-un spot publicitar

eram noi toți, eu – în ușă, ei – dușmănoși

cu biberoanele în gură

gata e ora mesei ședința se suspendă

până la ora 16.00

acum știu că degeaba fac umbră pământului

știu că n-am voie să predau lecții

despre termenele de garanție

mai precis, ucenicii m-au părăsit

povestea mea era depășită

pretutindeni în lume

alte povești activează memoria

speciei. și-au cumpărat cu toții

mașini au vile ultramoderne lenevesc

sub soarele dulce și nu mai aprind lumânări

decât atunci când noaptea natală se lasă

pe faldurile cărnurilor tot mai putrede

unii din ei se adună din când în când laolaltă

și-și citesc povești de adormit copiii. toropit,

cetățeanul ia cuvântul și declamă

cu o intonație salvată ca prin minune:

“Demolarea tuturor construcțiilor realizate ilegal”, “O familie de patru persoane, asfixiată cu dioxid de carbon”, “Jaf armat la o casă de schimb valutar din Cluj Napoca”, “Politicienii, rătăciți între milenii”, “Se pregătește un “Minister al Adevărului”?”…

vocea e tot mai înceată

somnul se strecoară printre vocalele

discursului său

dar intervine salutar un altul:

“Sindromul războiului din Balcani”, “Khmerii roșii, judecați pentru genocid”, “Reuniune arabă privind planul Clinton”, “Nasdaq: debut nefavorabil pentru 2001”, “Undeva, în Europa”, “Criminal arestat de Revelion”…

apoi altul:

“Vărsător: Nu vă simțiți în apele dumneavoastră. Chiar dacă nu vă surâde ideea, vă sfătuim să vă petreceți ziua în bibliotecă, unde sunteți eficient. Pești: Vi se face o ofertă care vă tentează…”

și altul:

“Cumpăr cărți, tablouri, hărți, gravuri”, “Găsit cățelușă statură medie, burtă albă, cap și spate cafenii, coadă lungă, stufoasă, educată”, “Ultracentral, imobile, birouri, 130 mp, condiții lux…”

legănându-se

încep cu toții să mormăie

litania celui de a-l cincilea

care pune punct ședinței cu o revoluționară epuizare:

“Este uimitor câtă aroganță dovedesc judecătorii celor care dezvăluie ororile stalinismului – orori pe care întreaga lume, inclusiv Rusia, și le asumă astăzi…”

e bine pacea a ghilotinat din nou amiaza

ședința se suspendă avocații își dezbracă

asistentele tribunalele redevin

birouri de schimb grefierii scot din pungi

caltaboș pâine și zacuscă

pauză până la ora 16.00

din venele tăiate sângele refuză să curgă

sinucigașul a ales un moment nepotrivit

avocații își ridică pantalonii

ies plini de curaj pe holuri

mă întorc acasă și mă culc