Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Gunoierii

1 min lectură·
Mediu
Stau și cântă molcom la fereastră
Strada îi înalță din ciment
Omenirea plânge ca o proastă -
- Ca o țeavă de eșapament
Gunoierii-și cântă tragedia
Fluturi măturând pe caldarâm
Unde Dumnezeu s-a dus vecia
Și mireasma florii de salcâm?
Îi pudrează luna-n praf de cretă
Sunt al nopții fascinant decor
Împărțind sub geam de Julietă
Vodca și amarul pâinii lor
Către ora patru dimineața
Par vremelnici, mesianici hoți
Se ridică și-și culeg viața –
Fiecare-un tomberon cu roți –
Bufnițele pleacă la culcare
Noi, în somnul derutant pierim.
Gunoierul e o provocare:
Este cel mai veșnic anonim
Dar să fiu la modă cu prostia
Cartea-n stradă brusc am aruncat
Cine să-mi citească poezia?
Doar un gunoier s-a aplecat
Și mirat că Dumnezeu îi scrie
I-a răspuns cu-această poezie.
003.437
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
129
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Stefan Doru Dancus. “Gunoierii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-doru-dancus/poezie/14033211/gunoierii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.