Poezie
Scrisoarea a noua
1 min lectură·
Mediu
Scrisoarea a noua
Și n-aș dori să candidez la moarte
De nu ți-ar fi posibilă absența
Și n-aș mai sta privind prin geamuri sparte
Istoria făcând fără frecvența
Se-ntunecă. tiranii merg la masă
Bețivii merg la cârciumi, noi – la noi
Și partitura asta dureroasă
O cântă bravii patriei eroi
Tot nu ți-am scris de moartea asta lentă
Și tot miros ciudat a existență
Și tot crezând că ești cumva prezentă
Mi-am tras la xerox propria absență
Nu e ușor cu-o aripă tăiată…
Tu ce mai faci? E bine-n viața ta?
Eu scriu, iubito, ca și altădată:
Traduc din limba țării-n limba mea
075.261
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stefan Doru Dancus
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Stefan Doru Dancus. “ Scrisoarea a noua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-doru-dancus/poezie/13935374/scrisoarea-a-nouaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMdurere , un manunchi bogat de durere in intrebarile tale
finalul m-a impresionat
finalul m-a impresionat
0
NAun poet care trece prin toate temperaturile melancoliei:dulce,acida,trista,sufocanta...
sentimente grele de sensuri,un accent curajos si pertinent ,un poet cu un verb incandescent care surprinde placut si ne cucereste cu fiecare strofa
sentimente grele de sensuri,un accent curajos si pertinent ,un poet cu un verb incandescent care surprinde placut si ne cucereste cu fiecare strofa
0
OAScrisoare sentimentală, de revoltă, de întristare, poate chiar de resemnare în fața vieții care arată mereu altfel decât dorim.
Strofa a treia se remarcă. Ultima este specială.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Strofa a treia se remarcă. Ultima este specială.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
0
EIDistincție acordată
Într-adevăr, fără ființa iubită lângă noi, suntem ca o pasăre cu zborul frânt! Ființăm într-o dimensiune în care nu ne mai regăsim parcă locul și singura funcție la care mai putem \"candida\" este cea a neființei. Care, în fond, ne aparține, pe rând, fiecăruia dintre noi...
Poetul își trăiește clipa într-o lume caducă, uneori opresivă, în care pentru a fi siguri că mai existăm trebuie să ne creem o dublură, virtuală, și atunci ne tragem la xerox propria identitate.
Sau putem, aidoma adepților lui Bachus, să ne înecăm uitarea într-un creuzet de licori. Dar niciunde nu vom găsi ființa care lipsește sufletului nostru.
Și, atunci, singura cale de a o atinge este scrisul. Astfel, Poezia devine un alter ego rafinat, abscons, indicibil, singura poartă spre fericirea pierdută...
Sărbători fericite!
Cu prietenie, Emil Iliescu
Poetul își trăiește clipa într-o lume caducă, uneori opresivă, în care pentru a fi siguri că mai existăm trebuie să ne creem o dublură, virtuală, și atunci ne tragem la xerox propria identitate.
Sau putem, aidoma adepților lui Bachus, să ne înecăm uitarea într-un creuzet de licori. Dar niciunde nu vom găsi ființa care lipsește sufletului nostru.
Și, atunci, singura cale de a o atinge este scrisul. Astfel, Poezia devine un alter ego rafinat, abscons, indicibil, singura poartă spre fericirea pierdută...
Sărbători fericite!
Cu prietenie, Emil Iliescu
0
SDMulțumesc de atenție, dragi prieteni. Iertați că nu sunt așa așa activ cum aș vrea, dar cred că voi știți că sunt, sufletește, lângă voi.
0
AMDraga Stefan
suntem cu ochii pe tine
tu scrie
noi suntem activi - tu sa fii creativ
un poem prima
suntem cu ochii pe tine
tu scrie
noi suntem activi - tu sa fii creativ
un poem prima
0
\"Nu e ușor cu-o aripă tăiată…
Tu ce mai faci? E bine-n viața ta?
Eu scriu, iubito, ca și altădată:
Traduc din limba țării-n limba mea\"
și vei avea aripile Invierii
într-un ybor nou