Poezie
cineva te caută pe toate străzile/cineva te găsește
1 min lectură·
Mediu
seara te găsește într-o cameră aproape străină
nu ți-o aduci aminte
lași semne pentru întoarcere
brățara pe noptieră
sub pat o jumătate de foaie
pe care ai desenat cu ruj o jumătate de cerc
un ciorap de mătase
aruncat peste veioza aprinsă
cineva te caută pe toate străzile
și tu stai înăuntrul serii ca într-o cameră străină
pe care nu ți-o mai aduci aminte
lași semne apoi taci și se face lumină
să te ascunzi în trupul tău
de parcă ar fi singurul loc unde nu poți fi găsită
acolo înfloresc cele 1000 de flori negre ale nopții
istoria lor rămâne încă nescrisă
ecoul marilor orașe zgomotele
se rostogolesc pe caldarâmul roșu
ca merele dintr-un coș de nuiele
spune-mi cum se reface țesătura cea rărită a sufletului
învață-mă să-i descopăr pânza strălucitoare
spune-mi despre ferigile argintii ale nopților tale
despre dârele albe ale somnului ascuns în spirale otrăvite
spune-mi cuvinte și lasă-le apoi aici ghemuite într-o respirație
mereu ultimă
mereu cea dintâi
atunci s-a întâmplat
cuvintele stăteau ghemuite-n lumină
urme noi pe zăpadă
fum
dincolo de zid
un semn de recunoaștere
ascultă poezia în lectura autoarei
nu ți-o aduci aminte
lași semne pentru întoarcere
brățara pe noptieră
sub pat o jumătate de foaie
pe care ai desenat cu ruj o jumătate de cerc
un ciorap de mătase
aruncat peste veioza aprinsă
cineva te caută pe toate străzile
și tu stai înăuntrul serii ca într-o cameră străină
pe care nu ți-o mai aduci aminte
lași semne apoi taci și se face lumină
să te ascunzi în trupul tău
de parcă ar fi singurul loc unde nu poți fi găsită
acolo înfloresc cele 1000 de flori negre ale nopții
istoria lor rămâne încă nescrisă
ecoul marilor orașe zgomotele
se rostogolesc pe caldarâmul roșu
ca merele dintr-un coș de nuiele
spune-mi cum se reface țesătura cea rărită a sufletului
învață-mă să-i descopăr pânza strălucitoare
spune-mi despre ferigile argintii ale nopților tale
despre dârele albe ale somnului ascuns în spirale otrăvite
spune-mi cuvinte și lasă-le apoi aici ghemuite într-o respirație
mereu ultimă
mereu cea dintâi
atunci s-a întâmplat
cuvintele stăteau ghemuite-n lumină
urme noi pe zăpadă
fum
dincolo de zid
un semn de recunoaștere
ascultă poezia în lectura autoarei
0135.878
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 186
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “cineva te caută pe toate străzile/cineva te găsește.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1796209/cineva-te-cauta-pe-toate-strazile-cineva-te-gasesteComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ACdraga dana banu, permite-mi sa-ti spun ca eu consider acest poem foarte lalait. sper sa nu te superi si sa ma ameninti cu pumnii ca ultima oara cand ti-am spus ca ai scris o balarie.
deci, viziunea mea urmatoarea: camera ori nu o mai recunosti, ori nu-ti mai aduci aminte de ea. en fin, prima strofa mai e cum mai e, dar a 2a e catrastrofa total, balaria balariilor. sa te ascunzi in trupul tau, de parca ar fi singurul loc... deci, ai vrut poate sa spui: sa te ascunzi in tine. bun, mai departe, infloresc cele 1000 de flori negre ale noptii si apoi vine chestia asta de clasa gradinita: istoria lor ramane nescrisa... eu nu-i vad logica, poate ca suna frumos cand reciti, dar asa e fics vacs. zgomotul marilor orase e infernal, merele cazute pe caldaram produc un zgomot insesizabil.
nu stiu, trebuie mereu sa cauti tu chestii de astea care sugruma cititorul: ultima respiratie care va fi mereu cea dintai???
si strofa de final zici ca-i pastel de alecsandri: urme pe zapada, fum... n-am inteles nimic, ce legatura are restul poemului cu finalul, se rupe, daca in prima partea vorbeai civilizat de o camera, acum apar ziduri, zapezi, fumuri
sa stii ca efectul unei poezii nu consta doar in recitari cabotine, mai trebuie si ceva poezie adevarata
foarte amical
deci, viziunea mea urmatoarea: camera ori nu o mai recunosti, ori nu-ti mai aduci aminte de ea. en fin, prima strofa mai e cum mai e, dar a 2a e catrastrofa total, balaria balariilor. sa te ascunzi in trupul tau, de parca ar fi singurul loc... deci, ai vrut poate sa spui: sa te ascunzi in tine. bun, mai departe, infloresc cele 1000 de flori negre ale noptii si apoi vine chestia asta de clasa gradinita: istoria lor ramane nescrisa... eu nu-i vad logica, poate ca suna frumos cand reciti, dar asa e fics vacs. zgomotul marilor orase e infernal, merele cazute pe caldaram produc un zgomot insesizabil.
nu stiu, trebuie mereu sa cauti tu chestii de astea care sugruma cititorul: ultima respiratie care va fi mereu cea dintai???
si strofa de final zici ca-i pastel de alecsandri: urme pe zapada, fum... n-am inteles nimic, ce legatura are restul poemului cu finalul, se rupe, daca in prima partea vorbeai civilizat de o camera, acum apar ziduri, zapezi, fumuri
sa stii ca efectul unei poezii nu consta doar in recitari cabotine, mai trebuie si ceva poezie adevarata
foarte amical
0
SPce puteam eu să rețin decât despre o plasă cu care îl poți prinde pe dumnezeu
0
AGfara sa ma formalizez prea mult si asumandu-mi si io riscul pumnilor mai sus mentionati- cu mentiunea ca nu stiu daca vor veni foarte amical din partea lui Alberto sau foarte spontan din partea ta- iti zic ca mie-mi placu
:)
:)
0
MAfrumos mi-a placut
0
MSTextul dispune de o multitudine de imagini, de vizual. Descrierea minutioasa da putere textului.
Acum, daca imi permit sa dau un raspuns lui Alberto: Alberto, ca sa iti explic viziunea mea despre text, in poema vei gasi o insiruire de elemente expresioniste si simboliste care probabil le poti vedea daca esti foarte cunoscator in ale poeziei. Mai mult decat atat, poemul este mai mult scris sa arate asemenea unui tablou in relief, o natura statica poetica daca ma pot spune asa. Acest text, est un tablou care cuprinde toate acestea. Eu l-as pozitiona ca un Gauguin poetic daca intelegi ce vreau sa spun.
Cat despre copilarii, e bine sa mai avem si scapari din acestea. Daca vei vrea sa fii mereu matur, vei pierde din naturaletea scrisului Alberto.
In final, un text bine structurat, gauguinistic, plin de culoare si naturalete.
Felicitari Dana!
Acum, daca imi permit sa dau un raspuns lui Alberto: Alberto, ca sa iti explic viziunea mea despre text, in poema vei gasi o insiruire de elemente expresioniste si simboliste care probabil le poti vedea daca esti foarte cunoscator in ale poeziei. Mai mult decat atat, poemul este mai mult scris sa arate asemenea unui tablou in relief, o natura statica poetica daca ma pot spune asa. Acest text, est un tablou care cuprinde toate acestea. Eu l-as pozitiona ca un Gauguin poetic daca intelegi ce vreau sa spun.
Cat despre copilarii, e bine sa mai avem si scapari din acestea. Daca vei vrea sa fii mereu matur, vei pierde din naturaletea scrisului Alberto.
In final, un text bine structurat, gauguinistic, plin de culoare si naturalete.
Felicitari Dana!
0
DBsincer îți spun că nu mă gândeam până în acest moment că textul ar putea fi gauguinistic:)
dacă ție ți se pare așa, așa este.
Știi, orice poezie primește până la urmă lumina ochilor care o privesc...
nu pot decât să îți mulțumesc pentru fidelitatea cu care mă citești,
mi-am dat seama că apreciezi scriitura mea, faptul că ai tradus în engleză deja 4 sau 5 dintre poeziile care fac parte din grupajul de Scrisori pentru Mutti mă onorează
te rog să mă crezi, că nu vorbesc aiurea prin tramvaie agoniste, înseamnă mult pentru mine să știu că am cititori atât de atașați de literele mele, sper să nu te dezamăgesc nici de acum înainte
o duminică frumoasă, blândule cititor,
dana
dacă ție ți se pare așa, așa este.
Știi, orice poezie primește până la urmă lumina ochilor care o privesc...
nu pot decât să îți mulțumesc pentru fidelitatea cu care mă citești,
mi-am dat seama că apreciezi scriitura mea, faptul că ai tradus în engleză deja 4 sau 5 dintre poeziile care fac parte din grupajul de Scrisori pentru Mutti mă onorează
te rog să mă crezi, că nu vorbesc aiurea prin tramvaie agoniste, înseamnă mult pentru mine să știu că am cititori atât de atașați de literele mele, sper să nu te dezamăgesc nici de acum înainte
o duminică frumoasă, blândule cititor,
dana
0
CTmie mi-a placut foarte mult cu exceptia sufletului din strofa 3. mergea orice in afara de suflet asa cred. si spun asta din cauza ca restul poemului seamana ca un mers printre nori si printre campii arse cu capul drept, cu ochii privind continuu catre departari, insa in momentul in care apare sufletul, privirea se coboara. si finalul e foarte reusit datorita faptului ca nu ai abuzat de antiteza noaptea/zi sau ma rog lumina/intuneric, ci te-ai folosit de ea intr-un mod subtil.
0
Întotdeauna merele sînt în coșul de nuiele al sufletului.
Totul e să le vezi și să le simți gustul.