Femeia visurilor(2)

sa privesti \"aceasta perfecta constructie\" precum un soldat ranit sau... precum un cavaler, nebanuit de alb, aproape inger, cu gandurile sale facute aripi?
e atat de intinsa si vasta \"femeia visurilor\" incat orice atinge se transforma in alte cateva forme atingand...
interesant

cu stima, blueboy

Sa admiram aceasta constructie
coloanele ei albe acoperisurile rosii
ferestrele cu iedera si vedere spre nord
o casa primitoare spun calatorii
Astept
sub masca de eter macelarit de spaime
infata usii sale o groapa imensa
plina cu schelete fericite
-Am macelarit cu delicatete poemul tau, asa imi place mai mult!

am scris în urmă cu câteva luni prima femeie a visurilor, mult mai reușită, părerea mea, aici e numai o umbră muribundă

dacă ți-a plăcut pentru mine e o bucurie ca și trecerea ta pentru care îți mulțumesc,

ce să spun, tot e bine că nu ai plecat nemulțumit

... o casă cu vaste balcoane,
în care ai vrea să te muți.
fantome-s în ea milioane:
copii din iubiri, nenăscuți.
:)

adio agonia, adio umanitate, mă duc să mă împușc sau mai bine mă apuc să scriu catrene, cu un asemenea epigramist tenace pe urmele mele evident nu mai am nicio credibilitate, nici chiar în ochii mei,

pas de mai scrie, Danule-elianule, despre tristețuri ploioase, uite că am ajuns să vorbesc singură, numai tu ești de vină, Dan Norea:))

poeziilor mele

...ce-i prea mult strică.
Dar pentru asta nu trebuie să te împuști, trebuie să mă împuști pe mine :))

Și ca să-ți priască tristețile, îți promit că fac o pauză.
O să stau
să admir această perfectă construcție
în fața ușii tale.

Citatul are dublu rol: să nu fiu trecut la OffTOPIC, tare nu-mi place în subsolul subsolului :)

Vorba țânțarului de pe insula lui Robinson Crusoe:
- La revedere, pe Vineri !
:))

o casa a inimii, a surasurilor calme, a ceasurilor tarzii
cu ferestre invadate de iedera. o casa ce primeste calatorii obositi, \"la drum de seara\", in dorinta de a la spune: \"e intotdeauna primavara\", in suflet.
o casa locuita,
dar in care, \"presupusele iubiri\" nu revin; doar arareori se intrezaresc drept \"vedenii\" sub o \"masca de eter\".
plina de simboluri si constructii stilistice moderne, poema induce o stare de melancolie, ca o tresarire primavaratica, data de intelegerea trecerii omului prin \"orizonturi abstracte\", marcat de spaime existentiale si uitand, adesea, ca fericirea este doar un \"zeu de carton\".
primul versul \"sa admiram aceasta perfecta constructie\", reluat in strofa din final, are valoare de simbol, sugerand faptul ca natura umana este o constructie perfecta dar, in contactul cu realitatea, o veritabila menajerie \"cu papagali maimuțe tigri câțiva lei îmbătrâniți prematur\", omul decade sau se inalta prin actele proprii.
as admite si ideea unei fericiri intr-o viata \"uitata\", dar numai din perspectiva metafizica. aprecieri, amalia

Amalia, un comentariu ce mă onorează, un comentariu din care am ceva de învățat, ești un Profesor, sincer, prezența ta nu e doar echilibrantă ci și salvatoare;

Dan Norea, italicele tale m-ar fi speriat de nu erau cu dublu sens:), promit că vinerea nu mai scriu poezii...ei, promisiunile mele niciodată onorate:))

vă mulțumesc,