Dacian Constantin

cele mai importante zece evenimente din viața mea sunt prinse de degetele mele cu o pieliță străvezie unindu-le între ele am înotătoare de elită printre mine înfig bulbi de tine creierului meu i-au

o să trag cu dinții de buza apusului până mi-oi face piercing cu luna încăpățânată în palmele tale zvârcolesc lumina încurcându-i pliurile și degetul mic se zdrelește de-o margine rea și clipa

o să te cuprins de fire când mă voi fi pradă-n gând va cumva cuvântătoarea peste liniști să mă plâng în palme când vei cum deșucheată-alcătuire nu te nu mă lângă drum se vor apă în

din păcate nimic nu mă poate ucide nimic nu mă termină nimic nu mă poate odihni eu mi-am chemat într-o seară morții eu am suportat sosirea morților eu le-am spus că am văzut dinspre obrazul unui

roade-mi lumina până la zgârci câine de vânătoare sângele meu conjugat nu te înfruntă voi șlefui uriașe lentile prin ele să văd ce-a mai rămas din mine băiete e bine să știi care îți sunt limitele

ca un animal orb care se-ndreaptă spre țevile armei adulmec urmele tale cu sângele meu nu cu nările ghicesc în măruntaiele păsărilor sacrificate un patrulater de lumină o întâmplare cu

el suflă în capetele venelor mele ca într-un nai sîngele meu ră-suflat muge sub buzele lui de-ar veni cu-vântul de-ar veni striviți de ușa dintre ieri și azi într-o dimineață cu ochi sub pielea

a reușit descarcerea cutiei toracice ai găsit acolo o inimă stâlcită-n propriul ei ritm o grădină zoologică vie arheologule suflă puf puf peste ea irig-o înfige-ți degetul în pânza ei freatică fă

dacă vrei să respiri în peretele meu o să-ți cioplesc acolo o lume care să-și fluture steagul simultan cu perdeaua în zorii timizi cu tălpile goale în baie dacă vrei să te-ntinzi în zăpadă pe

se bucură că nu mai pot să scriu poezie de fapt n-am făcut niciodată altceva decât să scrijelesc piatra funerară a tatei marmură albă calitate extra spania 89 dar nimeni nu s-a prins i-am făcut pe

dragul meu, totul e așa cum știi pe de rost eu mai înaltă decât crucea dansez în ciuda umbrei mele purtând-o pe-a ta apoi te înșel cu lumina când mă dezbrac uit de mine închid ochii te

deși locuiesc în furnicar sunt prevăzut cu trompă elefantică simțire tropa-tropa și fâș-fâș dusă-n spatele urechii limba ursului de pluș conservarea neperechii are-un soi de-alunecare dinspre pernă

bine uite cum facem eu o să frec podelele cu sârmă ieșită din țâțâni adică oarecum ghimpată spre ucigătoare tu în tot acest timp cioplești scorburi în care să ne îndesăm copiii născuți ori nu făcuți

dacă poți să te miri fără să vorbești fii sigur că-n inima ta se scrie o limbă nouă în pacea dintre două respirări stomacul lunii se face covrig vine-un corb și-o mușcă ea spune au ea nu plânge ea

Dacă palmele tale ar fi transparente, aș putea vedea peștii de dinăuntru, lipindu-și buzele de liniile vieții, cerându-mi de mâncare. Mi-am tocat osul dedicat zborului și-o să le dau. Rotula mea

dimineață sfâșiată în tăiței tocată dimineață între genele noastre lumina zdrențuită pe derdelușul tâmplei n-are rușine sub greutatea gândului că aș putea să te țin în palme epiderma destinului face

ora sfredelește tâmplele cu dăltițele ei lumești cioc cioc sculptura-i gata inimii mele i-ai făcut două toarte de una s-apuce moartea de cealaltă tu s-o duceți așa împiedicat și-mpreună într-o

în camera de hotel ard draperiile șampania palpită la rece așa cum bine știți în astfel de locuri cuburile lasă urme umede pe piele de la sinele ascuns de viața de familie de șefu de ghetele de

las cârjele aici ca semn al zborului crăcănată iluzie vinde-mă-n târg ca pe-o bucată de carne smintită n-o să mă zbat - împotrivesc mă să n-o nu nu din da și da din nu întinsă pe valuri cuminte

o cohortă de istorii concurează la scrierea acestui poem eu blând sfârtecata, mama lor, le pun căpăstrul în gură le domesticesc le dau pâine și apă și aștept să adoarmă e important să scrii atunci

în timp ce te îneci în somn hăul se gândește la tine își pune mâna pe o sprânceană și te cască memoriei încă n-am aflat dacă noi străinii ne-ntâlnim uneori în oglinda retrovizoare în linia

(am întrecut așteptările sângelui meu iată continuu poezia) * nu te mai uita ciuntit la prelungirea icoanelor în oameni lasă pe margine un bănuț o pătură o bucată de pâine mergi tot mai aplecat în