am pictat poemul

dacă vrei să respiri în peretele meu o să-ți cioplesc acolo o lume care să-și fluture steagul simultan cu perdeaua în zorii timizi cu tălpile goale în baie dacă vrei să te-ntinzi în zăpadă pe spate o să fac liniște îndeajuns de virgină liniște încât să-ți încolțească idei printre degete și urechi odată cu iarba dacă vrei uite numai dacă tu vrei o să mă mut toată din poezie-n viață și din viață în piatră să mă treacă râurile primăvara și eu să nu schimb nimic pe suprafața-n argilă a iubirii dacă vrei o să așez sărutul acestei întâmplări cu clinchet în lăcașul din spatele genunchilor un strop de frică să se prelingă peste el uneori când transpiră zborul din mers obosit de patima sinelui dacă ai vrea te-aș lăsa să cazi în mine ca-ntr-o prăpastie cu suspensii prinse de sânge prin piunezele privirii ca-ntr-o moarte de apoi cu dumnezeul vesel al nebunilor autentici