inima mea n-are carii

dimineață sfâșiată în tăiței
tocată dimineață între genele noastre
lumina zdrențuită pe derdelușul tâmplei
n-are rușine

sub greutatea gândului că aș putea să te țin în palme
epiderma destinului face bășici

aștept cuminte pe marginea căzii am părul încurcat
de la ultima întâlnire cu luna
după ce-ți închei periajul
cu aceeași spumă spuma ta îmi spăl gura

noi încă nu am găsit o altă definiție iubirii


*

mi-am extras rădăcina de minte a minții
fără ea inima mea n-are carii
dar nici cu ce să mestece lumina


*

inima mea soarbe irisul tău
ca o bătrână ceaiul dimineața